Păcatul Ameliei

20

Tony

 

 Am avut multe femei în viața asta. Însă niciodată ceva serios. Dacă am vrut distracție, am mers, am luat-o și cam atât.

  Cu Amelia nu e chiar așa. E singura fată cu care îmi place să petrec timpul și altfel decât sexual. După prima noastră noapte trebuia să o las, știu. Dar jur că n-am putut.

  Nu m-am mai simțit niciodată atât de bine cum mă simt cu ea și în același timp știu că nu e bine ce fac, dar nu mă pot opri. Nu vreau să mă opresc. M-a adus în halul în care să nu mai știu ce să fac fără ea. Să nu știu cine sunt fără ea, iar când mă gândesc că o să vină momentul în care o să trebuiască să o las să plece deja știu că îmi voi pierde mințile.

  Am avut multe plăceri, dar ea? Dintre toate adicțiile, ea e obsesia mea și e al naibii de periculos cum mă face să mă simt. Cum mă face să o vreau în fiecare secundă și cât de dependent sunt să îmi aparțină doar mie.

  Doar că aici intervine problema.

  Eu trăiesc pentru pericol.

  Și toate aceste gânduri îmi curg prin minte în timp ce îi mângâi adâncurile cu limba și îi strâng sânul ferm în palmă, gemetele ei spărgând liniștea camerei.

  Când nu mai are mult și termină, mă opresc. Deschide ochii și nu mai trebuie să spună nimic, pentru că privirea ei îmi spune deja cât de mult vrea să continui. 

  Îi zâmbesc scurt și mă aplec peste ea, dându-i la o parte o șuviță rebelă de pe frunte. Mă poziționez la intrarea ei, sprijinindu-mă cu o mână, iar cu cealaltă îmi mențin penisul.

  Nu îmi ia mult și intru în ea.

  Lent.

  Senzual.

  Scot un mârâit, iar ea geme scurt.

  E prima dată când mi-o trag așa, dar începe să fie poziția mea preferată, pentru că pot să văd cum valurile din ochii ei oceanici se transformă în spumă atunci când ating punctul potrivit. Cum își unește sprâncenele, formând cuta aceea drăguță, și cum își înfige dinții din față în buza de jos. Cele mai dulci buze pe care le-am gustat vreodată. E atât de frumoasă, și nu doar așa, sub mine și transpirată, dar în general. E frumoasă când zâmbește, când doarme și când, pur și simplu, există.

  O sărut.

  Măresc ritmul considerabil, opintindu-mă ca un disperat, pentru că nu mai rezist. Acum mă înfig în ea ca un bărbat obsedat ce sunt, un bărbat flămând, ea fiind singura sursă de hrană ce mă ține în viață, iar când îi simt unghiile în antebrațul meu, gem necontrolat, împreună cu ea, lăsându-mi capul să cadă pe umărul ei, mușcându-i pielea și lăsându-i un semn care arată clar cui îi aparține.

-O, Doamne…

  Spune dintr-o suflare.

-Ce fată păcătoasă ești să-l strigi pe Dumnezeu în timp ce ți-o tragi cu Diavolul.

  Ăsta e momentul în care îi simt pereții vaginului cum mă strâng, și își dă drumul cu un geamăt prelung pe penisul meu.

  Mă mai împing de câteva ori, iar în final termin și eu, cu un mârâit zgomotos.

  Îmi scot prezervativul plin și îl arunc pe undeva prin cameră, apoi mă întind lângă ea.

  Asta facem de trei zile. Stăm în casă și ne-o tragem ca doi nebuni. Și nu mă voi sătura de asta prea curând.

  O privesc. E obosită și obrajii i-au prins o nuanță trandafirie, care o fac să pară mai inocentă decât e de fapt. Îi dau un sărut cast pe frunte și ea își duce mâna pe abdomenul meu. Îmi mângâie cicatricea cea mai mare pe care o am.

  Mușchii mi se încordează sub atingerea ei fină.

-De unde o ai? întreabă încet.

  Expir aerul pe care nu știam că îl rețineam în piept.

-Tot ce pot să spun e că în adolescență am luat-o pe niște căi…greșite, explic.

  Care au continuat și ca adult fiind.

  Mă privește o clipă, se apleacă și îmi sărută cicatricea, apoi îmi îmbrățișează mijlocul.

  Am un sentiment pe care nu l-am mai simțit până acum. Niște fiori necunoscuți mie.

-Hai să te spălăm, schimb subiectul și mă ridic din pat, apoi o iau în brațe, ducând-o până în baia mea cu tematică mult prea specifică mie: negrul.

  Intru cu ea în cabină și pornesc apa pe cea mai mare presiune și dau cu dușul spre ea. Începe să țipe și să își pună mâinile în față, ca un scut, râsul ei superb umplând baia și inima mea. Simt cum mă înmoi când mă uit la ea, și fără să-mi dau seama, stau pe loc, pur și simplu admirând-o. Vine spre mine și își duce mâinile în jurul gâtului meu, ridicându-se pe vârfuri pentru a ajunge la mine și mă sărută lung și apăsat.

  O apuc de coapse, o ridic și continuăm în duș ce tocmai am terminat în cameră.

  Nu am fost niciodată mai fericit decât sunt acum. 

  Și se simte…ciudat.

  Prin simpla ei prezență m-a readus la viață și abia acum văd cum e să trăiești cu adevărat și să-mi fut una de nu așa vreau să trăiesc de acum încolo. Dar știu că nu e posibil. Pentru că atunci când Diavolul se îndrăgostește de Înger, abia atunci începe Iadul.