Capitolul VI

131 12 1
                                        


Prezent 

Eva

Stau în fața lui Gabriel, cu cererea de demisie în față, lacrimi amenință să cadă, dar mă abțin, nu pot să plâng, nu în fața lui, nu după tot ce s-a întâmplat. Știu că Gabriel e supărat pe mine și îmi face o favoare oferindu-mi posibilitatea să demisionez singură. Însă asta oricum nu îmbunătățește situația. Să-l ia naiba pe Adam și impulsivitatea mea! Sper că va arde în iad, după ce o să-l omor. 

48 de ore în urmă

- Ce e între tine și Zoe? știam că v-a întreba asta, probabil de asta și a venit după mine.

Doar că nu vreau să vorbesc despre asta cu Adam. E o temă încă dureroasă pentru mine și nu a fost doar o amenințare pentru Zoe mai devreme când am spus că mă voi răzbuna pe ea. O voi face, pentru că ea o merită, doar că voi face asta încet și chinuitor. 

- Pur și simplu nu o plac și m-a insultat mai devreme pe mine și pe mama mea, iar eu nu o să stau niciodată cu mâinele în sân, când cineva îmi scuipă noroi în familia mea, explic, evitând și cauza principală a urii noastre reciproce.

- Am înțeles deja asta, ochii verzi întunecați în noapte, mă privesc cu o urmă de regret. 

Oare chiar Adam regretă, tot ce mi-a spus acum câțiva ani? Acum câteva săptămâni când ne-am reîntâlnit, nu părea să regrete. Ceva s-a schimbat în el, atitudinea lui față de mine, nu pot să înțeleg ce încearcă să facă, e un nou plan de a mă face să sufăr? 

- Ar trebui să mă întorc, Victor probabil mă caută, nu aștept un răspuns, mă dezbrac de sacou și îl întorc înapoi lui Adam, apoi cobor în sală. 

Victor mă observă de cum intru și se apropie grăbit spre mine, fața lui exprimă nervozitate și pare neliniștit.

- Eva, te-am căutat peste tot. Trebuie să plec urgent, a intervenit ceva la muncă, îmi pare rău. Pot să îți las cheile la mașină, eu o să iau un taxi, îmi explică repede, că abia de reușesc să-i răspund.

Știu cu ce se ocupă Victor și știu că mereu pot apărea situații neașteptate. Ceea ce face el, nu e tocmai legal, dar face ceva bun pentru omenire și chiar dacă și tata un polițist a știut despre asta, la fel ca mine, am închis ambii ochii și nu am spus nimănui niciodată nimic. 

-Nu, nu e nevoie, o să iau eu un taxi, sunt sigură că tu ai mai multă nevoie de mașină. În plus poate să mă ducă Matt sau Gabriel, încerc eu să-l asigur ca el să poată pleca liniștit. 

- Îmi cer scuze încă odată Eva. 

- E în regulă, Victor, îi zâmbesc cald, iar apoi îl cuprind și ne luăm rămas bun. 

Probabil nu o să ne mai vedem câteva luni, având în vedere programul meu și al lui și faptul că trăim în orașe diferite. 

Îmi scot telefonul din gentuța mică și deschid aplicația de taxi. Nu mai vreau să rămân aici, a fost de ajuns pentru seara asta. 

- Pot să te duc eu acasă, aproape că sar pe picioare când Adam vorbește în spatele meu, când naiba a apărut acolo?

- Nu e frumos să spionezi oamenii de la spate și să te uiți în telefoanele lor, spun întorcându-mă spre el.

Un surâs i se împrăștie pe față, dezvelindu-i dinții perfecți, drepți și albi, are zâmbet de actor de la Hollywood . 

- Haide, te duc eu, micuț-o, rostește el și pornește în fața mea, fără să aștepte un răspuns.

Sub ploaieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum