Sub ploaie

Capitolul XIII

Prezent

Eva

După o lună de ploi și ninsori, azi în sfârșit e soare, deja și uitasem cum arată lumina soarelui, cum se simte căldura emanată de el. Soarele mă duce în amintirile frumoase, când alergam pe afară, desculț pe iarba verde, iar tata încerca să mă prindă. Mama gătea în casă și ne urmărea pe fereastră zâmbind. Pare o poveste nu-i așa? Eu nu am avut o familie toxică, mama și tata s-au iubit enorm și mi-au dat cel mai frumos exemplu de cum trebuie să arate o iubire adevărată. Mereu m-au înțeles, m-au protejat și m-au iubit necondiționat. Am avut o familie perfectă, dar oamenii iubesc să distrugă tot ce e frumos. Nourii negri acoperă soarele, iar ploaia se revarsă peste noi. 

Accidentul, a fost doar prima lovitură. Apoi Adam, care a dat cu mine de pământ, rănindu-mi sufletul. Zoe, care m-a vândut, am fost violată, bătută. Viața mea părea un coșmar. Depresie, fobii, anxietate, atacuri de panică. Mă simțeam de parcă părinții mei au fost îngerii mei protectori, iar odată ce ei au plecat, nu mai eram protejată, iar lumea devenise un iad. 

Am înțeles prea târziu, că trebuie să mă protejez singură, să lupt și să fiu puternică. În viața mea totuși au rămas îngeri - Victor, bunica Leyla și Matt. 

Deschid ochii atunci când simt că lumina și căldura soarelui dispar, fiind umbrite de ceva sau cineva. Matt se înalță în fața mea, ochii albaștri ca cerul mă privesc amuzați, în timp ce corpul lui masiv mă umbrește. 

- Te topești la soare, rostește el luând locul pe scaunul vizavi de mine. 

Nu odată am fost numită prințesă de gheață în liceu, iar acum Matt continuă să facă glume pe seama mea. 

- Stratul de gheață e prea mare, nu se topește așa ușor, zâmbesc și sorb din cafeaua care aproape s-a răcit. 

- Mă bucur să te văd din nou zâmbind. 

Ultima oară când ne-am văzut, nu eram prea fericită, având în vedere concedierea mea și faptul că Adam practic m-a obligat să semnez cu el un contract când eram beată. Întâlnirea noastră nu a ieșit prea prietenoasă și puțin cam scurtă. 

Mi-a fost dor de Matt, dar adevărul e că am nevoie de ajutorul lui, ca prieten, ca ofițer de poliție. După o lună în încercare de a uni piesele de puzzle împrăștiate nu mi-a reușit absolut nimic. Toate indiciile par inutile, nu duc nicăieri. 

- Matt, am nevoie de ajutorul tău. Trebuie să vorbesc cu James Martin, privirea lui Matt se întunecă când aude acest nume, data trecută mi-a spus că ar trebui să închid acest caz, pentru că nu o să găsesc nimic. Încep să-i dau dreptate, dar încă nu mă dau bătută.

- Îmi pare rău, dar nu pot, rostește el clătinând încet din cap. 

- De ce? Matt te rog, am nevoie de doar zece minute să vorbesc cu el, sunt sigură că... nu îmi termin fraza, pentru că sunt întreruptă de el. 

- Nu pot să te ajut pentru că James e mort, Eva! 

Rămân cu gura căscată, clipesc de câteva ori, încercând să asimilez informația tocmai auzită. 

- Nu înțeleg, cum? este singura întrebare pe care o dau. 

- A intrat într-un conflict în închisoare și a fost ucis în bătaie de alți trei deținuți. 

Minunat, s-a dus și ultima mea șansă de a mai afla ceva, intru dintr-o fundătură în alta și pur și simplu nu pot să ies din acest labirint interminabil. 

- Eva, ascultă-mă el este vinovatul în faptul că a spart magazinul, sora lui e bolnavă, el singur a spus asta, avea nevoie de bani pentru ea. 

Știu deja toate astea Matt.