Sub ploaie

Capitolul XVIII

O lună mai târziu

Îmi trag puțin rochia de margini, încă mi se pare prea scurtă, dar Amelia a insistat să o port la prima cursă din acest sezon a lui Adam. Ne facem loc printre oameni și după ce ne prezentăm biletele, intrăm spre Paddock Club, o zonă specială, unde sponsorii și invitații speciali pot urmări cursa. Cursa trebuie să înceapă în jumătate de oră. Astfel că participanții încă se plimbă prin zona Paddock, discutând și interacționând cu diferiți oameni. Îl caut cu privire pe Adam, dar prin toți oamenii ăștia cu greu îl pot găsi. 

- Eva, o voce cunoscută mă strigă și mă întorc spre nimeni altul decât bunul prieten și coleg a lui Adam, Ryan. Părul brunet îi stă bine aranjat, e deja pregătit, îmbrăcat în uniforma roșie, care reprezintă Ferrari. 

- Ryan, mă bucur să te văd, îl salut eu, un zâmbet scurt i se strecoară pe buze, iar ochii lui fug în spatele meu, către Amelia, reținându-se mai mult decât ar trebui. Mă încrunt nedumerită, toate gândurile mele, sunt spulberate de bărbatul meu. 

Adam, mă strânge în brațe și îmi lasă un sărut apăsat pe buze, îmi trec involuntar mâna prin părul lui, adâncind sărutul. 

- Pentru succes, îmi șoptește Ross, îndepărtându-se puțin, dar continuând să mă țină strâns de talie. 

Ochii lui cad pe corpul meu, acum analizându-mi mai bine ținuta. Rochia de aceeași culoare ca și uniforma lui, iar în partea dreaptă deasupra pieptului, este cusut atent logoul "Ferrari". Deja îi observ privirea arzând, cunosc privirea asta. Decid să stârnesc puțin acest foc, mă ridic pe vârful degetelor și îi șoptesc, astfel ca să mă audă doar el. 

- Știi, nu am nimic sub rochia asta, un zâmbet șiret mi se întinde pe buze, când îmi dau capul pe spate, ca să îl pot privi, cum și mă așteptam, focul nu mai este doar foc, este un incendiu, iar eu o să ard. 

- Ryan, ai grijă de Amelia, ne întoarcem în cinsprezece minute, un hohot de râs îmi scapă pe buze, în timp ce Adam mă trage după el.

Sunt trasă pe un coridor întunecat, unde aproape că nu mai sunt oameni, apoi în următoarea secundă, Ross împinge una din uși, mă trage după el înăuntru, iar după ce se asigură că ușa e încuiată, se întoarce spre mine. Încerc să analizez camera, se pare că suntem în vestiarul celor de la "Ferrari", care acum e gol. 

- O să mă înnebunești, rostește el și se apropie cu pași lenți de mine, ca un prădător, care și-a prins jertfa în capcană. 

- Cursa se v-a începe curând, rostesc eu făcând un pas în spate, dar sunt deja atât de excitată. 

Adam trage de fermoarul costumului său, dezgolindu-și pieptul perfect sculptat. 

- Sunt sigur, că reușesc să te fac să termini nu doar odată, până începe cursa, cu fiecare pas al lui spre mine, eu fac altul în spate, până când nu ajung să mă lovesc cu spatele de un perete, iar acesta e momentul când Adam se năpustește asupra mea, într-un sărut flămând. 

Limbile noastre se găsesc imediat, cunoscându-se deja prea bine. Mâinele lui mă strâng puternic de fese, iar eu deja îi simt erecția puternică. Simt cu sucurile mele se scurg pe coapse, gem în gura lui, nerăbdătoare îmi strecor mâna între noi și îi iau penisul în mână, începând să mă mișc rapid de-a lungul lui. Un mârâit îi scapă pe buze, iar în următoarea clipă, picioarele mele se dezlipesc de pământ, găsindu-și suportul în jurul taliei lui. Rochia inevitabil mi se ridică deasupra șoldurilor, lăsându-i acces total lui Ross, spre miezul meu. Un icnet îmi scapă pe buze, atunci când Adam intră cu repeziciune în mine, umplându-mă până la capăt.