Sub ploaie

Capitolul XII

Disclaimer! Nimic din acțiunile prezentate în acest capitole, nu se promovează, fumatul, alcoolul și drogurile dăunează grav sănătății voastre! Aveți grijă de voi! 

5 ani în urmă

Eva

Mă uit peste geam, expirând fumul de țigară, îl urăsc, dar nicotina, exact ca și alcoolul, uneori mă fac să uit, să mă calmez. M-am pierdut pe mine, după moartea lor, mi-am pierdut o parte din suflet, sunt pe jumătate moartă. Terapia nu mă ajută, nu am idee cum să trec peste asta. Nu pot să mor, asta o v-a distruge pe bunica, iar ea e singura persoană pe care o mai iubesc și de care îmi pasă. 

Îmi simt telefonul vibrând în buzunar, îl scot și citesc pe ecran numele ei, Zoe. Cine ar fi crezut, că v-om ajunge să fim prietene. Dar suntem la aceiași universitate, iar Zoe e singura persoană pe care o știu și care pare că mă înțelege. Nu e atât de rea pe cât părea în liceu, probabil mai mult era influențată de Crystal. 

- Eva, am o veste bună pentru tine, acum ne vedem în club, e un nou loc minunat, îți v-a plăcea. Îți trimit adresa, ne vedem acolo!nici măcar nu reușesc să-i răspund, îmi închide, iar doar peste câteva secunde primesc un mesaj de la ea. 

Nu prea cred că am de ales, plus că am nevoie puțin să mă ies și să uit din nou de durerea care îmi arde o gaură în piept. Nu prea mă chinui să aleg cu ce să mă îmbrac, arunc pe mine o pereche de blugi și un maiou simplu, hainele de mult au încetat să aducă fericire. 

Peste doar douăzeci de minute sunt în fața unui club pe care îl văd pentru prima data, mă întreb unde le găsește Zoe. Observ buclele roșcate care se evidențiază oriunde. Zoe, spre deosebire de mine, poartă o rochie scurtă, mulată pe corp, scoțându-i în evidență fiecare curbură a corpului. Îi zâmbesc scurt și o salut, intrăm ambele în clubul care pare mai mult părăsit, mesele sunt ocupate pe ici colo de bărbați și femei sau băute sau drogate. Pe ringul de dans sunt doar două fete și un cuplu care pare la fel de beat ca cei care stau la mese. 

Zoe mă trage de braț spre o masă unde stau trei băieți, care relativ par de o vârstă cu noi, nu îi cunosc, dar presupun că sunt prietenii lui Zoe. 

- Bună, faceți cunoștință, ea este Eva, Zoe mă prezintă prietenilor ei, băieți mă analizează, iar doi dintre ei fac schimbi de priviri și zâmbesc unul altuia. - Ei sunt Owen, Mason și Rick, îi analizez acum eu pe fiecare, nu pot să spun că arată foarte bine, am impresia că nu sunt doar băuți, dar și drogați. Rick este singurul care arată puțin mai normal ca ceilalți doi. 

Mă simt puțin intimidată, iar un sentiment straniu se înrădăcinează în stomacul meu. Ceva îmi spune că ar fi mai bine să plec, dar totuși rămân. 

După o oră, vorbim și râdem de parcă ne cunoaștem de o viață, băieții au reușit să-mi schimbe părerea, iar după câteva pahare de băutură, mi se par chiar drăguți. Poate e de vină alcoolul, dar mă simt bine. 

Simt cum corpul mi se relaxează, iar oboseală parcă mi se scurge prin mușchi, brusc am o dorință enormă de a dormi, probabil e din cauza, că aproape nu am dormit noaptea trecută. E timpul să plec acasă. Mă ridic și conștientizez că de abia mă țin pe picioare, aproape cad, dar Owen mă prinde imediat de talie. 

- Unde pleci?aud vocea lui undeva departe de mine.

- Sunt obosită, vreau să plec acasă, vocea mea mi se pare străină, vreau să mă eliberez din brațele lui, dar nu am putere nici măcar să-mi ridic mâinele. 

- Hm, a fost mai ușor decât părea, vocea lui Mason răsună sub râsetele celorlalți. 

- Eu mi-am îndeplinit partea mea, unde îmi este remunerarea? ca prin ceață observ cum Mason scoate niște bancnote din portmoneul lui și i le întinde lui Zoe. 

- Sigur nu vrei să ni te alături? o întreabă Owen, strângându-mă mai bine de talie. 

- Nu, Zoe zâmbește batjocoritor și se ridică, nu înțeleg ce se întâmplă.- Distracție plăcută, Eva, înainte să plece, îmi șoptește aproape de ureche, iar apoi dispare din vizorul meu. 

Printre gene cu greu îmi deschid încă odată ochii, Rick la fel nu mai e, am rămas doar cu Owen și Mason. La naiba! Nu reușesc să îmi mențin conștiința cât nu m-aș stărui. Mă trezesc însă peste ceva timp, când mă simt zguduită, constant cu greu că sunt într-o cameră de hotel, iar zguduitura a fost provocată, de faptul că am fost aruncată pe pat. 

Abia acum îmi dau seama ce se întâmplă, mi-au turnat droguri în băutură. Iar Zoe m-a vândut lor ca pe o târfă. La dracu! Să o ia naiba! 

Mă trag pe coate înapoi, când îi observ pe Mason și Owen năpustind-se asupra mea. Owen mă trage de picioare, forțându-mă să stau pe loc, iar Mason îmi fixează mâinele deasupra capului. Încep să mă zbat ca un pește pe uscat, din toate puterile care mi-au mai rămas, dar e inutil. 

- Prostiile alea încep să-și piardă efectul, fă-o să stea calmă ! Owen îi poruncește prietenului său, iar acesta fără să se gândească mă lovește puternic peste față cu dosul palmei. Îmi simt obrazul arzând, iar ochii mi se umplu cu lacrimi. 

Simt cum picioarele îmi sunt legate și fixate de capetele patului, încerc să mă opun din nou, iar în schimb mai primesc o palmă peste față. Nu am putere să strig, drogurile parcă mi-au luat graiul, abia de pot să-mi mișc limba. În scurt timp mâinele urmează soarta picioarelor, iar acum orice mișcare îmi provoacă doar mai multă durere. Creierul meu încet pierde lupta cu drogurile și simt cum din nou încep să adorm. 

Înainte să cad în neant, simt cum hainele îmi sunt sfâșiate de pe mine. printre gene observ cum cei doi își scot penisurile din pantaloni, Mason îi aruncă un prezervativ lui Owen, iar ambii și le îmbracă. Mi se face greață, ochii îmi lăcrimează, îmi strâng picioarele, încercând din ultimele puteri să scap, dar e imposibil. 

Prezent

Eva

- Nu am fost tot timpul fără conștiință, uneori mă trezeam și încercam din nou să mă opun să scap, dar de fiecare dată eram lovită peste față, burtă sau picioare, lacrimile îmi curg inevitabil, nu sunt capabilă să le opresc, Adam îmi mângâie dosul palmei, în timp ce mă ascultă atent. - Am vomitat de câteva ori, când mă trezeam, pentru asta eram din nou bătută. Dimineața m-am trezit cu vânătăi pe tot corpul, mă simțeam dezgustată de mine, de corpul meu, am vrut să mor. 

Îl simt pe Adam încordându-se, maxilarul îi zvâcnește, mă trage din nou în brațele lui și mă mângâie încet pe spate. 

- Îmi pare rău Eva, îmi pare atât rău. Nu o să mă poți ierta niciodată, doar dacă aș fi știut, nu ai meritat nimic din ce ți s-a întâmplat. Ești foarte puternică, îmi ridic privirea spre el și îi întâlnesc ochii verzi, acum el pare mai distrus ca mine și cred că e a doua oară când îl văd pe Adam așa, exceptând momentul de la moartea soției lui. - Ce s-a întâmplat cu ei? Ai depus cerere la poliție? 

- Nu, nu aveau să mă creadă, eram într-o stare deplorabilă în acea perioadă, nu am consumat niciodată droguri, dar am mers într-un club unde se făcea asta, îmi șterg lacrimile de pe obraji, încercând să-mi revin.- Owen și Mason au ars în propria lor casă, ironic, de la un muc nestins de țigară, karma și-a făcut treaba. 

Nu cred că am mulțumit vieții niciodată atât de mult, ca în momentul în care am aflat că ei au murit, arși de vii. Să fim sinceri, și-au meritat din plin soarta.

- Cum ai trecut peste asta?Adam mă mângâie ușor pe obraz, îndepărtând o altă lacrimă care a căzut neobservată. 

- Terapie, mult timp și un prieten care m-a ajutat să cred din nou în oameni.

Ross se încruntă și aprobă ușor din cap, dar nu mă mai întreabă nimic, continuă doar să mă țină în brațele lui. Aș vrea să-i spun despre acel prieten, dar e prea mult pentru o seară, poate altă dată. 

Adam e prima persoană căruia îi povestesc după atâta timp din nou asta, înafară de terapista mea și Anna, nu am mai spus nimănui. Nu știu de ce am simțit că pot să-i spun, după tot ce s-a întâmplat între noi și se întâmplă, totuși am putut să mă deschid lui. Cuvintele lui m-au rănit de nenumărate ori, încă abia de pot să-l suport uneori, dar acum mă simt bine acum și aici. Mă simt protejată în brațele lui, simt că pot să am încredere în el.