Sub ploaie

Capitolul XVII

Mă trezesc cu greu, abia de îmi pot deschide pleoapele, capul îmi bubuie de durere, încerc să mă mișc dar în zadar, îmi ia câteva secunde să îmi dau seama că sunt legată. Lângă mine mai e cineva, îmi întorc capul, iar asta îmi provoacă o durere și mai puternică. O observ pe Serena lângă mine, nu are nici un semn să fie lovită sau rănită. Dar totuși capul ei atârnă nemișcat.

- Ce ai făcut cu ea? îmi ridic privirea spre Crystal, care până acum stătea pe canapea și ne urmărea. 

- Oh, nu îți fă griji, doar am adormit-o, vocea ei e malefică, aproape nebună. 

- Cum naiba ești vie? încerc să-i distrag atenția, ca să găsesc o soluție să scap din capcana asta. 

Crystal se ridică și cu pași de pisică se apropie de mine, abia acum observ pistoletul meu în mâna ei. 

- E o istorie foarte interesantă, știi tu mi-ai luat totul, iar acum nici măcar nu îmi pare rău că din vina mea au murit părinții tăi, ai meritat asta. 

Simt cum sângele începe să îmi fiarbă, trebuie să mă mențin calmă, nu trebuie să îmi pierd cumpătul. 

- În acea seară, eu nu am murit, dar am fost nevoită "să mor", ca să nu fiu închisă pentru câțiva ani buni. Îmi era clar că dacă nu fac ceva, atunci viața mea se v-a termina acolo și atunci, așa că mi-am înscenat moartea, desigur cu ajutorul acestei scumpe ființe, rostește ea și indică spre Serena. 

- De ce Serena, te-ar fi ajutat să îți înscenezi moartea? 

- Pentru că mă ura, pe lângă asta, tocmai aflase că îi înșel scumpul fiu, m-ar fi distrus, dacă nu mă distrugeam eu singură. 

Rămân cu gura căscată, ea la înșelat pe Adam, iar Serena știa asta. 

- Oh, încă nu ți-am spus partea cea mai interesantă. Ghici cine era amantul meu? ochii ei sunt nebuni, ea primește plăcere din toată povestea asta. Rămân tăcută și aștept ca ea să îmi dea răspunsul. - Haide, Eva, e prietenul tău bun, blond, cu ochii albaștri ...

Cred că acum o să-mi iasă ochii din orbite, nu poate fi adevărat, Matt și Crystal. 

- Bingo! Dragul de Matt, era îndrăgostit peste cap de mine, iar eu de el, puteam fi fericiți. Iar Serena a fost doar fericită să mă ajute, ca să scape de mine, ca fiul ei să nu afle că a fost înșelat. Eu și Matt puteam fi fericiți, departe de orașul ăsta, doar noi doi. Dar el a fost prea îndrăgostit de cariera lui, apoi ai apărut tu, vocea ei devine joasă, iar privirea parcă i se întunecă și mai mult. 

Acum totul se leagă, mașină arsă, corpul ars din mașină, care a fost identificat ca fiind a lui Crystal, dar probabil a fost al unui om al străzii care a murise recent. Serena organizase totul, doar ca Crystal să dispară din viața familiei lor. 

- De ce te-ai întors? Îmi ridic privirea spre ea, întrebarea mea o face să se relaxeze puțin, iar un zâmbet malefic îi apare din nou pe buze.

- Atunci când Matt s-a îndrăgostit de tine și m-a părăsit, tot ce mai aveam se prăbușise, tu me-i furat totul. Nu mai puteam să accept asta, am decis întâi să obțin dovezile că Serena mi-a înscenat moartea, aș fi putut să o șantajez cu asta, să o distrug, puteam să fac pe victima în fața autorităților, astfel imperiul Ross, avea să se prăbușească. Dar planul meu s-a dus pe râpă, pentru că Adam era în dimineața ceea la The Ross, apoi te-ai implicat tu, încercând să dezlegi cazul "The Ross", mă strâmbă ea schimonosindu-și vocea.  

- Tu l-ai ucis pe acel băiat și pe Gabriel, ochii mi se umplu de lacrimi, nu pot să cred că mereu a fost sub nasul nostru. 

- Primul trebuia să moară, pentru că sigur și-ar fi deschis gura, iar ea trebuia să rămână închisă. Gabriel, mă văzuse în seara de revelion și tocmai voia să îți spună ție asta, aproape îmi stricase tot planul, dar am rezolvat în ultimul moment, un zâmbet mulțumit îi apare pe buze, acum îmi dau seama că ea chiar și-a ieșit din minți. - Știi planul meu oricum s-a prăbușit în cele din urmă, am vrut să fac totul mai atent, dar apoi Adam, a găsit înregistratoarele mele audio. Nu mai are rost să mă ascund, vreau doar ca fiecare să ia tot ce merită și nu îmi pasă dacă și eu voi muri în cele din urmă.