Sub ploaie

Capitolul VII

8 ani în urmă 

Eva 

Cobor scările grăbită spre bucătărie, știind deja foarte bine drumul până la ea și practic fiecare cameră din casa asta, exceptând desigur unele din ele, ca de exemplu dormitorul părinților lui Luca și desigur al fratelui său. 

Nu am crezut niciodată că mă pot îndrăgosti de o persoană atât de repede, probabil sentimentele au apărut cu mai mult în timp în urmă. În toate acele pauze la liceu, când îl urmăream cu privirea pe Adam și Crystal, la orele de sport, când coincideau orele claselor noastre și îl urmăream jucând baschet, la prânz când era înconjurat de prietenii lui, iar uneori întâmplător ne întâlneam cu privirile. Și în același timp am reușit să-l urăsc atât de repede. În acea seară, la petrecerea de Haloween, Adam Ross a reușit să-mi frângă inima în doar câteva zeci de minute. După ce m-a sărutat atât de aprins, chiar am crezut că mă place, iar afurisiții de fluturași din stomac au început să dea din aripi. Doar că, fericirea nu a durat prea mult, am crezut că lumea îmi cade peste mine, nu știu ce m-a durut mai mult faptul că doar a vrut să se folosească de mine sau faptul că și-a sărutat fosta iubită chiar câteva minute mai târziu după ce mă sărutase pe mine. 

Pe cât de repede am fugit de el, pe atât de repede în capul meu răsărise ideea de al săruta pe Luca, când l-am văzut în fața mea. Nu am reușit să-i explic prea multe, doar faptul că am nevoie de ajutor și pot să spun, că și-a jucat rolul destul de bine, credeam că Adam îi v-a sparge fața fratelui său. Nu îmi păsa, voiam să-i arăt că nu m-a frânt, că pot găsi la fel de ușor pe altcineva. 

Adam s-a reîntors la Crystal, așa cum și credeam, am încercat să-l evit cât e posibil la liceu. În schimb, eu mi-am făcut un nou prieten. După acel sărut, eu și Luca am dus o discuție lungă, am aflat atât de multe unul despre altul într-o singură seară, cât nu poți afla într-o viața. Iar acum sunt la el acasă, ajutându-l cu temele la biologie. Chiar dacă sunt cu un an mai mică ca el, mă pricep mult mai bine.  Având o mamă medic, încă de când aveam cinci ani, a început să mă învețe anatomie și să-mi citească din cărți de biologie, în loc de povești de seară. Trebuie să fiu sinceră și să spun că asta mă fascina. 

Deschid frigiderul și scot o sticlă de apă și o farfurie cu sandwich-uri pregătite de bucătăreasa lor. Așez farfuria pe masă și deschid sticla ca să beau puțină apă, înainte să mă ridic înapoi sus. 

- Bună, aproape că scap sticla din mâini, atunci când vocea joasă a lui Adam șoptește în spatele meu. 

El nu trebuia să fie aici, Adam trebuia să aibă antrenamente pentru pregătirile la cursele F1, la care va începe să participe după ce finisează liceul. Nu aș fi venit aici, dacă știam că azi e acasă, mereu vin doar când e el la antrenamente, pentru a evita să mă ciocnesc cu el. 

Iau farfuria și vreau să plec, dar el mă prinde de braț și mă întoarce cu fața la el. 

- Mă eviți cumva micuț-o? ochii verzi mă cercetează atenți.

- Îți dai prea multă importanță, rostesc și mă smucesc din strânsoarea lui. 

- Acum ești târfa fratelui meu? vorbele înțepătoare răsună în spatele meu, conștiința mă îndeamnă să-l ignor, dar gura mi se deschide mai repede. 

- Târfă aici ești doar tu, iar ceea ce e între mine și Luca, nu te privește. 

- Eva pe cine crezi că amăgești? Teatrul jalnic dintre voi, nu convinge pe nimeni, sunt sigur că încă nu ai uitat acel sărut cu mine, buzele i se curbează într-un zâmbet plin de sine. 

Pe lângă faptul că eu și Luca am devenit prieteni, l-am mai rugat să-mi ofere o mică favoare, și să se prefacă iubitul meu. Doar pentru că, după tot ce s-a întâmplat în acea seară, liceul a răbufnit, șușotind pe la colțuri de faptul că Adam mi-a frânt inima, mie reginei de gheață, doar că atunci când am apărut cu Luca de mână, toți au încetat. Adam a devenit cel pierzător, iar eu le-am arătat tuturor că sărutul lui cu Crystal nu m-a afectat, iar el nu mi-a frânt inima.