Sub ploaie

Capitolul XVI

Încep să cred că problema e în mine, poate sunt blestemată? De ce oamenii dragi din jurul meu mor? După atâția ani sunt din nou în locul ăsta afurisit. Am impresia că ochii mei au secat, pentru că chiar dacă sufletul urlă de durere și nedreptatea, ochii nu varsă nici o lacrimă. Nu pot să mă gândesc la nimic altceva, trebuie să rezolv cazul și cât mai repede, pentru că din cauza lui deja au murit două persoane.

Acum șase ani, Adam era în fața mea și mă înjura, acum e lângă mine și mă strânge în brațe. Cât de ironică poate fi viața, nu-i așa?

Îl observ pe Victor lângă soția lui Gabriel, o mângâie ușor pe umăr. Cred că e timpul să-l cunosc cum trebuie cu Adam, pe lângă faptul că Adam, încă crede că Victor are o obsesie pentru mine, când el de fapt e doar nașul meu, mi-e ca un tată.

Îl iau pe Adam de mână și îl trag după mine. Victor alături de soția lui - Katty, și soția lui Gabriel - Alice, stau la umbra unui copac uscat, lipsit de frunze, dar acoperit de zăpadă. Nu îmi pot imagina ce simte Alice în acest moment, nu am idee cum de încă se ține pe picioare după tot ce a văzut. Alice îi strânge de mână pe nașul și nașa mea, apoi se îndepărtează de ei, sora ei o prinde imediat de umeri, îndreptându-se spre ieșirea din cimitir.

- Victor, Katty, nu e cel mai minunat loc, de a face cunoștință cu iubitul meu, dar ... el e Adam - îmi ridic ochii spre el și îl strâng ușor de mână - Adam, ei sunt nașii mei, Victor și Katty, pe lângă asta, Katty e și terapeuta mea, e un psiholog minunat.

Katty zâmbește scurt, dar atât de sincer, femeia asta e o adevărată minune. Părul brunet, îi cade în bucle mari pe spate, ochii căprui aprinși, aproape ca chihlimbarul, sclipesc mereu ca soarele pe cer. Katty mi-a fost ca o mamă, mai mult decât doar psihologul meu, m-a ajutat să trec peste tot, fără ea cred că deja eram pierdută.

Victor îl privește cu suspiciune pe Adam, dar totuși îi strânge mâna, nu pot să spun că privirea lui Adam exprimă mai multă admirație față de el. Chiar sper că cândva se v-or înțelege și poate chiar se v-or simpatiza. Da, bine, cred că cer prea mult deja, sper doar să se suporte unul pe altul.

- Ultima oară când te-am văzut, nu mi s-a părut că ești foarte îndrăgostit de fina mea, îl înțeapă totuși cu cuvinte Victor, observ cum Katty îl ghiontește ușor cu cotul în coaste, iar Victor imediat începe să tușească fals. - Dar, totuși acum văd că o placi, ai grijă de ea sau ...

- Și nu îi frânge inima, îl întrerupe Katty, știind foarte bine, că soțul ei va arunca din nou vreo frază veninoasă.

Îi mulțumesc din priviri lui Katty, apoi ne luăm rămas bun. Ultimul lucru pe care mi-l doresc acum e să aflu adevărul, pentru Gabriel și pentru James Martin, care au murit pe nedrept. Totul a mers deja prea departe, dacă nu voi găsi vinovatul cât mai repede, vor urma alte consecințe.

***

- Adam, ce tot naiba spui?! Nu putem închide cazul, deja strig la el, nervii mei sunt la limită și nu mai știu cum să înțeleg ce îmi spune acum Adam.

- Eva, ascultă-mă, așa va fi mai bine, au murit deja prea mulți oameni, viețile noastre sunt în pericol, cred că asta deja e o avertizare pentru noi, buzele lui rostesc ceva, dar în privirea lui e cu totul altceva și nu pot să înțeleg ce e asta.

- Și vrei să lăsăm vinovatul să facă ce vrea?!

- Nu, dar nu vreau ca să te pierd pe tine, sau pe oricine altcineva. Eva, te rog, Adam se apropie de mine, îmi ia mâinele în a lui, iar ochii lui doar pentru câteva milisecunde fug undeva într-un colț al camerei, apoi se întorc spre mine.