Da-i tare!

Partea I - Capitolul 1

Acum cativa ani cand eram doar un adolescent cu ganduri marete si cu fantezii in fiecare particica din creier, prietenul meu cel mai bun Matei m-a sunat si m-a chemat la un meci demonstrativ de MMA(Arte Martiale Mixte). Aveam doar 16 ani asa ca prima intrebare pe care i-am pus-o a fost:

- Frate, or sa fie si gagici?, la care el imi raspunde:

- Prietene tu doar vino si iti garantez eu ca nu o sa regreti!

Asa ca m-am dus. Era o dupa-amiaza de sambata, afara batea vantul foarte tare. In drum spre sala unde se sustinea meciul demonstrativ de MMA, m-am intalnit cu Vanessa, Vanessa era cea mai buna si mai sofisticata fata de la mine din clasa, iar asta ma facea pe mine sa o doresc si mai mult. Era o tipa bruneta, cu ochii verzi precum cea mai verde piatra pretioasa descoperita pana acum, cu un bust acceptabil, o talie subtirica iar descrierea pentru partea de jos nu poate fi realizabila fara a folosi cuvinte obscene. Ala nu putea fii numit posterior sau fund, nici macar cur nu se putea numi chestia aia, era o chestie rotunda si bombata care parca cerea cu disperare numai palme si muscaturi. M-am dus la ea, am salutat-o si am trecut mai departe cu o atitudine de macho. Dupa cativa pasi, am auzit-o cum ma striga. M-am intors la ea si mi-a spus:

- Unde te duci asa grabit baby??

Primul gand al meu a fost: - Baby??? Fata visurilor mele tocmai mi-a spus baby?? Doamne tine-ma ca mor. Incerc sa ma stapanesc si ii raspund cu un zambet talamb pe fata:

- Aaa, pai am fost invitat la un meci demonstrative de lupte mixte si ma grabesc pentru ca am auzit ca o sa fie foarte interesant.

- Auzi, nu imi tii si mie de urat vreo 10 minute? Ca trebuie sa ma intalnesc cu o prietena si nu am chef sa astept aici singura.

In momentul ala m-am gandit numai la faptul ca viata asta este o curva. Nu am specificat faptul ca inca de cand am intrat la liceu am pus ochii pe aceasta fiinta incredibila, si am incercat sa ma dau bine pe langa ea si sa o impresionez in orice fel cu putiinta, insa in schimb primeam numai indiferenta din partea ei. Stateam si ma gandeam acum ai nevoie de prezenta mea langa tine nu?? Ce bine ca am aparut! Ce te faceai tu fara mine? Asa ca i-am raspuns:

- Vanessa, stii bine ca pentru tine as renunta la tot, normal ca stau cu tine oricat ai nevoie!

- Oh ce bine, vaca asta intarzie mult rau a dracu.

- Hai mai bine sa stam pe banca aceea si sa mai vorbim si noi.

Am mers pe banca, bineinteles ca am lasat-o pe ea sa se aseze prima, si bineinteles ca am lasat-o pe ea sa mearga in fata pentru a putea sa ii vizualizez chestia aia magnifica ce se misca de la stanga la dreapta si invers. Ne-am asezat si desigur ca eu nu puteam sa imi iau privirea de la ea. Privirea ei ma ucidea, fiecare vorba scoasa din gura aia perfecta imi dadea palpitatii. Bineinteles ca ea si-a dat seama cat de mult ma influenteaza prezenta ei, asa ca s-a apropiat de mine din ce in ce mai mult, iar in acel moment eu nu stiam cum sa reactionez, eram cam timid si ma gandeam ce ar face ea daca as saruta-o, ce ar face daca as tine-o in brate si multe altele. Dupa cateva minute vantul a inceput sa bata si mai tare, mai tare chiar decat bate mama la snitele, asa ca Vanessa se uita la mine si imi spune:

- Bai, tu ori esti prost, ori esti prost, una din doua, eu dansez de frig aici pe banca si tu stai cu mainile in buzunar?? Credeam ca tu chiar ti-ai dori sa ma strangi in brate.

- Normal ca vreau sa te strang in brate Vanessa, dar nu stiam sigur daca si tu vrei asta, iar de la intamplarea din clasa a- 9 -a cand ti-am spus ce simt pentru tine iar tu m-ai refuzat foarte nepoliticos nu mai am curaj sa fac asa multi pasi spre tine.

- Da, am fost nesimtita atunci, dar pana mea cand unei fete ii este frig lasa totul deoparte si ia-o in brate, incalzeste-o, risca!

- Ok, scuze hai vino!

DA!! O tineam in brate pe fata visurilor mele si ma rugam sa nu am o erectie vizibila in momentul ala. Pur si simplu nu mai conta nimic, putea sa vina si sfarsitul lumii, nu imi pasa pentru ca muream cu fiinta asta absolut superba in bratele mele. Si cum se spune ca o minune nu tine mai mult de 3 zile, cine s-a gandit sa apara...