Da-i tare!

Capitolul 12

                 Dupa experienta cu Isabela, am luat o pauza, nu mai cautam bagare de seama cu nimeni, vorbeam numai cu tovarasii mei, am inceput sa fac antrenamentele de mma acasa, in parc. Incercam sa imi inlocuiesc dorul de a iubii, dorul de a conversa cu cineva drag. Deci, zilele mele treceau in felul urmator: trezit -> mancat -> Lol, wow sau fifa -> antrenament -> mancat -> alergat -> mancat -> calculator -> somn. Asa se repetau zilele mele, intrasem intr-o monotonie infecta, nu stiam ce sa fac pentru a iesi din aceasta monotonie. Pana intr-o zi...

                 Era o zi superba de toamna, afara erau vreo 20 de grade, soare, cald, frumos rau de tot. Eu aveam putina treaba la un hotel din Bucuresti, de la mine pana la hotel era ceva distanta, nici nu ma prea grabeam, era o vreme superba, nu se merita sa ma grabesc, asa ca am coborat cu vreo doua statii inainte si am pornit la mers pe jos. Acea zona era destul de populata, masini multe, aglomeratie, grupuri mari de oameni. Nu mi-a luat foarte mult pana la hotel, era pentru prima data cand ajungeam acolo. In fata hotelului, pe o alee micuta, era o tipa, brunetica, putin creola, subtirica, forme apetisante, parul lung si drept, iar ochii, ochii erau absolut superbi, erau verzi deschisi, acum nu stiu daca erau lentile sau ochii ei. Era cam nedumerita, asa ca m-am oprit la ea si am intrebat-o daca o pot ajuta.

- Buna, te pot ajuta?

-Nu, ma descurc, mersi.

-Esti sigura? Te vad asa nedumerita, pierduta...

-Da, sunt ok, multumesc, nu am nevoie de ajutor.

-Bine, scuze daca te-am deranjat.

                Asa ca am plecat, am zis sa fiu baiat bun sa o ajut, ma rog, voiam sa ma bag cu ea in seama, insa nu imi iesise, mi-am vazut in continuare de treaba mea, am intrat in hotel, am rezolvat treburile pe care le aveam acolo, iar cand am plecat, cine se afla in acelasi loc, dupa cam o ora diferenta? Exact, aceasta brunetica! Am trecut din nou pe langa ea, am zambit putin, a zambit si ea la mine, apoi mi-a facut semn sa vin putin la ea.

- Scuze ca am fost asa nesuferita mai devreme, trebuia sa ma vad cu cineva aici, eram tare nervoasa ca m-a lasat balta, acum m-am mai calmat. 

-Aa, naspa de tine, pai si ai stat o ora aici degeaba?

-Chiar o ora jumate, bine macar ca e frumos afara.

-Chiar ca este frumos, nu credeam ca o sa prind o zi de toamna asa superba, iar de cand te-am vazut pe tine, ziua s-a facut si mai frumoasa.

-Aoloo, taci ca strici momentul, sunt scarbita de vrajeli din astea, te rog!

-Mda, am futut grav situatia.

-Da, dar ai sansa sa o repari, ce zici de o cafea?

-Desigur, insa trebuie sa merg intai pana la o banca.

-As putea sa vin cu tine daca iti doresti.

-Da, bineinteles, apropo, David, imi pare bine.

-Alexis, incantata!

-Hai sa mergem. 

-Unde ai parcat masina?

-Pai, mergem pe jos, nu am masina.

-Nu ai masina? Nasol.

-Aha, deci gata cafeaua, nu?

-Nuu?? De ce spui asta?

-Pai ai reactionat aiurea cand ai auzit ca nu am masina.

-Doar m-am mirat, adica esti imbracat foarte bine, ma gandeam ca ai bani multi, masina, casa. Asta nu inseamna ca nu vreau sa mai beau o cafea cu tine, sau ca nu vreau sa purtam o conversatie.