Capitolul 2

231 2 0
                                    

          Un ras in hohote a inceput sa se auda in spatele nostru, nu stiam cine e, nu recunosteam vocea, dar nici nu vroiam sa ii dau drumul Vanessei din bratele mele, asa ca am asteptat sa se arate. Era prietena Vanessei pe nume Cristina, Cristina era o pitica de 1 metru si o saorma, tot bruneta, putin negricioasa careia ii placea sa se dea in spectacol de fiecare data cand prindea ocazia. Cristina a fost o fata cuminte si buna la invatatura pana a dat de un anturaj dubios care a schimbat-o la 180 de grade, reputatia ei ajunsese de la fata cuminte la curva cartierului. In cele din urma Cristina se aseaza langa noi pe banca uitandu-se amuzata la Vanessa. In gandul meu atunci o blestemam pe fetita asta pentru faptul ca nu si-a gasit momentul prea bun ca sa apara, a dracu nu putea si ea sa mai intarzie doua sau trei ore, sau sa nu mai vina deloc, asa poate o duceam pe Vanessa acasa. Vanessa se intoarce cu fata la mine, imi zambeste cum nu am mai vazut-o niciodata sa zambeasca si imi spune:

- David, sa stii ca bratele tale m-au incalzit asa cum aveam nevoie. Poate o sa mai am nevoie si alta data sa fiu incalzita, sper sa fii prin preajma.

         Iti dai seama ca in momentul ala ma simteam cel mai important om din lume, Vanessa mi-a spus ca am incalzit-o exact cum trebuia!!! DA!!! Asta e ma!!

- Ma bucur ca te-am putut ajuta Vanessa, acum o sa plec sa vad meciul, daca mai prind ceva din el.

          Asa ca am plecat spre sala de lupte, insa gandul meu nu mai era deloc la lupte, sau la concursuri, tocmai mi-am strans in brate febletea, si mi-a spus ca am facut-o asa cum trebuie. Cu fiecare pas pe care il faceam spre sala, vantul batea din ce in ce mai tare insa gandul meu de la Vanessa nu putea sa zboare.

          Am ajuns la sala dupa vreo 10 minute de mers pe jos, iar la intrare era un malac, de vreo 150 de kilograme, cu o ceafa mai lata decat casa poporului, imbracat cu un tricou negru care urla ca explodeaza. Acest urias desprins parca din povestea lui Harap-Alb, s-a uitat la mine de parca vroia sa ma haleasca si mi-a spus:

- Ce vrei ba?, la care eu ii raspund:

- Am fost invitat aici la un meci de MMA, m-a invitat Matei

- Care Matei ma, marsi de aici ca te iau la capace!

          In momentul ala nu stiu cum dracu s-a facut ca a aparut si Vanessa cu niste prieteni acolo, fix in momentul cand umflatul ala ma ameninta pe mine cu niste capace, asa ca am zis sa fiu cocos.

- Cui ii dai tu capace ma? Tu si care armata? Hai sa ne batem fututi mortii matii de umflat.

          Norocul meu a fost ca in momentul ala a venit un organizator si m-a intrebat ce caut acolo, iar eu i-am spus ca sunt invitat de catre Matei. Acesta s-a dus inapoi, malacul se uita la mine si astepta confirmarea sa imi rupa oasele, iar Vanessa ma privea din spate uimita de faptul ca sunt asa tare in gura cu un bodyguard care are 90 de kg peste mine. S-a intors organizatorul a spus ca totul este in regula sa ma lase sa trec, asa ca am trecut si m-am indreptat spre sala unde se afla cusca de fier in care se tinea evenimentul. Dupa cativa pasi ma prinde cineva de mana din spate, imi intorc privirea, si vad chipul superb al Vanessei care imi spune:

- Ba, tu esti nebun rau de tot, pentru un moment am crezut ca o sa asist la o crima, cum plm sa te iei in gura cu grasul ala ? Ti s-a urat cu viata sau ce ai?

- Vanessa, daca lasi pe toata lumea sa te trateze ca si cum ai fi ultimul om, nu iti castigi respectul, ce daca avea 90 kg peste mine? De ce sa imi vorbeasca pe tonul ala? Lasa ca am riscat bine.

- Da, cum spui tu, ia zi vrei sa stai cu mine si cu prietenii mei?

- Da, de ce nu ?, raspund eu.

           Zis si facut, am plecat cu ei si ne-am asezat pe tribunele amenajate acolo pentru a vedea luptele cat mai bine. Asteptam cu nerabdare sa inceapa luptele, Vanessa parca atragea toate privirile iar eu pentru moment incepusem sa uit ca este langa mine. De ce? Adica febletea mea sta langa mine iar eu sunt mai preocupat de cusca, de luptatori, ce dracu era cu mine? Stateam si ma intrebam, oare atat a fost? Febletea mea nu mai e febletea mea?

Da-i tare!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum