Dincolo de aparenţe

XVIII

Următoare zi, în zori, Francesca fu trezită de vântul cald care se juca năstrușnic cu perdeaua, aducândui-o aproape de față și provocând o lumină pătrunzătoare a soarelui în cameră. Coborâ din pat destul de revigorată, își urmă rutina de zi cu zi, iar apoi abordând o bluză aurie cu paiete și pantaloni crem coborâ în sufragerie.

—  Bună dimineața ! spuse fata deschizând ușa bucătăriei. 

—  Bună să-ți fie și ție ! Am pregătit micul dejun, servești ? zâmbi dna. Visconti.

— Mai întrebi ?

Francesca se așeză timidă pe scaun, picior peste picior, așteptând să-i fie servită mâncarea. La vederea farfuriei Franc roșii puțin. Micul dejun de astăzi consta în două clătite, un sandwich vegetarian și un cappuccino, exact ceea ce i-a servit și Michael cu zi în urmă.

— Ce-ți veni cu astea ? întrebă fata suspicioasă.

— Ce ai tu ? E un mic dejun perfect și dacă vrei îți pun și scorțișoară în cappuccino, tocmai ce am cumpărat.

— Ă...Francesca era complet bulversată, dar era clar că răspunsul îl putea afla doar verificând telefonul. Știi ceva de telefonul meu ? întrebă deodată fata.

— Da, e în sufragerie pe masă, la încărcat. De ce ? Aștepți vrun telefon, sau mesaj, ceva ? 

— Mi-ai umblat în telefon ?! reproșă deodată Franc.

— De ce ai crede acest lucru ? o sfidă femeia.

— Pentru că micul dejun pregătit de tine astăzi este identic cu cel a lui ... Francesca se opri deodată, realizând că i-ar fi spus mamei ei ceea ce i-a oferit și Michael. 

—  Cel a lui ...? întrebă dna. Visconti.

— Lissa ! Lissa obișnuiește să mănânce aceste lucruri. 

— Oh, asta lămurește mesajul "Bună dimineața, să ai poftă la micul dejun, cu toate că știu că nimic nu poate fi mai bun decât cele două clătite, sandwich-ul vegetarian și cappuccino-ul scorțișoară pregătite de mine.", dar totuși de ce e un număr necunoscut ? Nu o ai trecută pe Lissa ? fu suspicioasă femeia.

—  Ăăă, are două numere ! Iar de pe acesta nu am mai vorbit, mi-a spus că atunci când îi moare creditul pe celălalt îl folosește pe acesta. 

Acum Francesca se gândea doar la faptul că Michael îi dăduse mesaj, cu toate că ea nu-i spusese numărul ei de telefon.

— Cred că ar trebui să mergi să-i răspunzi la mesaj, poate se îngrijoareză.

— Sigur ! 

Fata luă tava cu micul dejun și se așeză pe canapea din sufragerie butonând telefonul.

— Trebuie neapărat să-l parolez ! spuse Francesca cu vocea cam ridicată.

— Ai spus ceva scumpo ? întrebă din bucătărie mama acesteia.

— Nu nu, nimic !

Observă mesajul de la Michael și îi trecu numărul în agentă ca "Lissa M." , apoi îi răspunse : "Bună dimineața ! De unde ai făcut rost de numărul meu ? Mi-ai umblat în telefon ?". Nu trecură nici un minut și deja Michael îi răspunse și el : "Nu, adică am umblat o singură dată când te căuta mama ta, dar am uitat să-ți zic, e poveste lungă și apropo, sună-mă când ai timp ! ". Fata se ridică și porni spre bucătărie de unde înșfăcă ceașca cu cappuccino, iar apoi urcă sus în camera ei. Ajunsă în cameră, așeză ceașca pe masă, iar ea se așeză în fotoliu, apelându-l pe Michael.