Dincolo de aparenţe

XXXI

După o noapte futunoasă într-un triunghi am amoros, ieșirile Francescăi cu John au fost din ce în ce mai numeroase, astfel trecând deja două luni în care ea se apropie mai mult de el și își neglijă atât studiile cât și celelalte relații, cum ar fi cea cu mama ei, cu Michael și chiar cu Lissa. Francesca era acum atrasă mai mult de ieșirile în club și raliurile la care participa John, decât de restul lucrurilor care contau pentru ea până acum. Ziua de astăzi consta într-o ieșire monotonă pe holurile facultății  alături de John și gașca lui pentru a pregăti ieșirea de mâine, fiind vineri seară, John se gândi să o invite la cină într-unul dintre cele mai fabuloase hoteluri din Genova. Michael auzi întâmplător discuția lor îndreptându-se spre cancelarie. O fixă pe Francesca cu privirea când ajunse în dreptul ei, dar aceasta îl evită sfidătoare. În timp ce Francesca nu se concentra deloc pe alte lucruri decât pe ieșirile în oraș, Michael era complet dezamăgit și îngrijorat de comportamentul acesteia, astfel încât decise să facă rost de contul de skype al Lissei. Știindu-i numele de familie al fetei, acesta găsi repede contul și îi trimise un mesaj : "Hey ! Sper că nu te deranjez, dar trebuie să vorbim despre Francesca. Sunt Michael Montella, unul dintre profesorii ei, dar și un bun prieten...cel puțin asta eram. Sper să ai timp să-mi răspunzi."

După ce Lissa ajunse acasă de la facultate, deschise skype-ul pentru a verifica newsfeed-ul și observă mesajul de la Michael. Îl citi repede, vizibil îngrijorată, iar apoi îi răspunse printr-un simplu salut și un afirmativ. Michael fiind online, îi răspunse imediat fetei dacă dorește să facă un apel video. Lissa își aminti de ceea ce-i spuse Francesca despre el, așa că acceptă ușor.

—  Bună ! spuse fata îngrijorată.

—  Salut ! Voiam să te întreb dacă tu ai mai vorbit cu Francesca în ultima perioadă...căci mie nu-mi mai vorbește.

—  Sinceră să fiu, nu cred că am prea vorbit cu ea în ultimele două luni...știu că o sunam des când o vedeam intrată pe skype, dar de multe ori îmi respingea apelul și îmi spunea sec că este ocupată. La început am crezut că poate chiar așa este, iar apoi m-am gândit că poate s-a supărat pe mine...Mai târziu însă am aflat că doamna Visconti este disperată și că ei îi vorbește la fel de rar ca și mie.

—  Și eu bânuiam ceva de genul acesta...

—  Dar care este motivul pentru care ea a devenit așa ? întrebă fata uimită.

— Motivul este un băiat, unul care nu este prea bine văzut de lumea de aici. 

— John Addams ? 

— Îl cunoști ? fu uimit Michael.

— Nu, dar ea mi-a povestit destule despre el. Îmi zicea că nu e genul ei și că e destul de libertin, iar pe ea o interesează doar facultatea și viitorul...

— Eu nu văd asta...o întrerupse Michael.

— Acum două luni și ceva a început sp vorbească nostalgică despre ieșirile cu el și vedeam în privirea ei acea bucurie când vorbea, dar apoi am văzut-o tot mai astrasă de el și mai distantă de mine, nu am înteles de ce a ales asta și nici nu știam că nu e prea bine văzut tipul.

— Familia Addams e cunoscută pentru numeroasele violuri făcute de tatăl adoptiv a lui John și unchiul acestuia, Dylan.

— Adoptiv ? Adică John nu este un Addams ?

— Nu chiar. Mama lui John a fost violată de către tatăl adoptiv a lui John, acum decedat, dar la testul de paternitate după nașterea lui s-a dovedit că, copilul nu îi aparăține.

— Și atunci de ce l-a crescut ? 

— Pentru că mama lui murise la două luni după nașterea lui din cauza unor infecții spitalicești. Domnul Addams nu a vrut să-l lase pe stradă cu toate că nu-i aparținea, așa că a hotărât să-l crească el făcându-l membru al familiei.