Dincolo de aparenţe

XXII

Știind că este obosită după un lung drum parcurs cu mașina, Michael îi sugeră Francescăi să se odihnească puțin, până după-amiază. Ascultându-i sfatul, Franc se hotărâ să "tragă un pui de somn", iar apoi când se trezi realiză că era deja seară. Fata coborâ în sufragerie, unde îl găsii pe dl. Montella dormind pe canapea, iar pe masă erau așezate farfurii cu cina, destinată atât lui, cât și ei. Francesca îl ridică ușor pe pernă, apoi îl înveli cu o pătură, privindu-l înduioșător. Ridică apoi farfuriile de pe masă, pe una o duse în bucătărie, la frigider, iar pe cealaltă o luă în cameră la ea, unde o savură. După cină, care nu fusese atât de binevenită, pentru că o luă singură, Francesca hotărâ să vorbească cu Lissa, care se afla in avion și era conectată pe skype. După o conversație de câteva ore, fata adormi în cele din urmă cu laptopul lângă ea. În dimineața următoare, Michael ciocăni la ușa ei, pentru a vedea dacă s-a trezit sau nu. Nerăspunzând, tipul intră în cameră. Francesca dormea buștean, iar alături de ea și laptopul care mai avea puțin și cădea de pe pat. Când Michael închise ușa la loc, aceasta se învârti puțin, iar laptopul alunecă din ce în ce mai tare de pe pat. Michael se grăbi să-l prindă înainte să cadă jos, dar se împiedică de covor și căzu pe burtă cu laptopul în mâini. Francesca auzi zgomotul provocat de căzătura lui Michael și deschise ochii buimacă. Își îndreptă privirea spre capătul patului și bufni în râs la vederea profesorului ei pe jos.

— Ce naiba cauți aici pe jos ? întrebă Francesca ridicându-se în șezut și râzând.

— Am ciocănit la ușă, dar nu ai răspuns, așa că am intrat ! spuse tipul încercând să se ridice.

— Și laptopul ? Francesca îl apucă și-l ridică pe pat.

— Te-ai întors când ai auzit scârțâitul ușii, iar laptopul era pe cale de cădere, așa că am alergat spre el și când să-l prind m-am împiedicat de covor și...

— Și ai căzut în nas ! izbucni și mai tare în râs Franc.

— Apropo, bună dimineața, frumoaso ! spuse Michael privind-o în ochi.

— Bună dimineața și ție. Și scuze...

—  Scuze pentru ce ? intervenii dl. Montella.

— Aseară, ai pregătit cina, iar eu am dormit prea mult...și tu ai adormit nemâncat.

— Nu-i nimic, stai calmă, se mai întâmplă, oricum te revanșezi cu un mic dejun ! zâmbi Michael.

— În regulă, spuse Franc ridicându-se din pat, mă schimb în câteva minute și vin să pregătim micul dejun.

— Ce mult îmi place când vorbești despre activități pe care le facem împreună.

— Ieși afară ! izbucni în râs Francesca.

— Ok, șefa ! 

Rămasă singură, Francesca făcu un duș, apoi se îmbrăcă într-o salopetă de blugi, își prinse părul într-o coadă împletită și coborâ la parter. Michael nu era nicăieri, nici în sufragerie, nici în bucătărie, așa că Francesca ieși pe veranda din spate. El se agita de colo-colo în jurul unei mese aduse în fața unui leagăn.

— Vai ! Micul dejun în grădină ? zâmbi Franc apropiindu-se de el.

— Mă gândeam că e prea frumos afară ca să stăm în casă, nu ? zâmbi tipul. 

— Mă duc să pregătesc mâncarea, vin imediat, da ? Francesca nici nu reuși să se întoarcă cu spatele la el, căci Michael o apucă  de mână și o izbi de pieptul lui.

— Mâncarea e gata ! 

Francesca era fașcinată de comportamentul lui Michael și se îndrăgosti de el puțin câte puțin. Cei doi savurară micul dejun, asezonat cu o convorbire deschisă despre vara lor, iar apoi Michael îi spuse că are o surpriză pentru ea.

— Te mai schimbi ? Sau putem merge la surpriza ta ? întrebă el fericit.

— Haide. Înainte de asta, trebuie să te leg la ochi, așa e regula în jocul acesta, bineînțeles dacă ai încredere în mine.

— Se poate oare să nu am ? zâmbi Francesca.

Michael scoase din buzunar o  eșarfă albă pe care o înfășură în jurul ochilor Francescăi.

— Îmi pare așa de rău că ți-am ascuns ochii minunați și pătrunzători, dar nu am altă opțiune ! zâmbi tipul, iar Francesca îl ghionti.

— Mergem pe jos, sau cu mașina ? întrebă ea curioasă.

— Pe jos, e aproape.

Michael o îndrumă pe Francesca spre locul surpriză, iar când ajunse la câteva trepte, fata se împiedică de prima.

— Au ! schiță Francesca spre Michael.

— Sunt scări, încearcă să le urci, te voi ajuta, dacă nu, te iau în brațe. 

— Nu, nu ! Sunt ok, stai calm. Mă ajuți tu.

Nedorind să fie luată în brațe, Francesca se chinui să urce treptele îndrumată de Michael. Odată urcate, el o așeză într-un loc și se auzi cum deschise o ușă.

— Acum ai grijă la prag ! spuse grijuliu Michael.

Francesca păși ușor peste pragul încăperii, iar apoi înauntrul ei.

— Acum stai pe loc, ca să-ți dau eșarfa jos.

Michael se apropie de Francesca, o îmbrățișă cu brațele, iar apoi îi dezlegă eșarfa. Francesca privi încăperea în care se afla. O încăperea în nuanțe de crem și gri, cu trei ieșiri. Ușa pe care intrase ea, ieșirea în grădină și un balcon. În centrul camerei se aflau două canapele, una extensibilă și alta nu, despărțite de o măsuță în mijloc. În stânga ieșirii spre grădină se afla un birou, cu câteva cărți și o lampă aprinsă. Deasemenea în balcon se afla un leagăn și o măsuță de cafea, mititică. În dreapta camerei, se aflau întrările în bucătărie și în baie, și lângă perete un dulap mare în care era încorporat și un televizor.

— Este garsoniera mea ?! exageră Francesca zbenguită.

— Da. Îți place ? întrebă Michael prind-o în ochi.

— Cel mai mult ! Este minunată Michael, dar nu este scumpă ? Mă refer la chirie...

— Stai calmă, prețul este cel pe care-l știi, nimic mai mult sau mai puțin. Deci este ceea ce ți-ai dorit ?

— Da ! O ador ! Este minunată. Efectiv nu am cuvinte să-ți zic cât de fericită sunt ! spuse Francesca îmbrățișându-l pe Michael. 

— Acum că ai văzut-o, trebuie să-ți înmânez și cheile noii tale locuințe ! spuse tipul așezându-i în palmă două trei cheii puse pe un breloc. Cea mare este de la intrare, cea mijlocie e de la ieșirea în grădină, iar cea mică merge atât la balcon, cât și la baie și bucătărie, ok ?

—  Am înțeles.