Dincolo de aparenţe

XIV

Când piesa interpretată de Francesca fu finalizată, iar ea ridică ușor ochii sfioasă, observă cum dl. Montella o privea cu un zâmbet fermecător pe chip. Nici dna. Castilio nu se lăsă mai prejos și o privi satisfăcută, iar dl. Regazzi își legăna capul în semn că i-a plăcut.

— Dragă Francesca, nu-ți pot aduce decât cuvinte de laudă, în ceea ce mă privește pe mine la notarea ta ! spuse dna. Castilio deodată ridicându-se și pornind spre fată. Grația și talentul tău se împletesc de minune. Ai o aură de frumusețe care plutește în jurul tău în momentul în care atingi pianul. Am dreptate domnilor ?

— Nici nu există îndoială ! rosti deodată dl. Montella, privind-o pe Franc insistent. În ceea ce mă privește pe mine, tehnica ta de a interpreta la pian este magnifică. Așa cum a spus și doamna, magia plutește în jurul tău la atingerea pianului și este evident că pui suflet în tot ceea ce interpretezi.

— Și dacă au mai rămas cuvinte de laudă în dicționar, pe care le pot adăuga și eu, atunci de ce să nu o fac, corect ? interveni și dl. Regazzi. Pot spune că știi să interpretezi la pian, mai bine decât unii cântăreți, care se afirmă cu acest lucru. Lecțiile tale de pian au fost bine controlate, iar în momentul de față stăpânești pianul cât se poate de bine.

— Ceea ce înseamnă că voi fi acceptată la facultatea dumneavoastră ? spuse Francesca copleșită de emoții. 

— Ar fi o mare onoare, ca o elevă ca tine să studieze aici, corect domnilor ? 

— Desigur ! adăugă dl. Montella încercând să nu o mai fixeze cu privirea pe Francesca.

— Domnișoară Visconti, ve-ți primi prin poștă înștiințarea cu prezentare la facultate din toamnă și detaliile despre ceea ce va trebui să aduceți, iar în după-amiaza aceasta ar trebui să veniți să ridicați permisul pentru intrarea în facultate din toamnă și câteva cărți și bronșuri, în regulă ? Sperăm să ne faceți mândrii de alegeria făcută ! spuse dl. Regazzi zâmbind.

— Mi-am dorit de mică să studiez pianul, iar dacă visul meu va deveni realitate cu ajutorul dumneavoastră și a facultății acesteia, sunt convinsă că voi da tot ce-i mai bun din minte pentru a nu vă dezamăgii ! spuse Francesca extrem de emoționată și bucuroasă.

— În regulă atunci, ne vom vedea în toamnă ! Michael, adică dl. Montella, va fi aici în după-amiaza aceasta și te va îndruma spre locul unde se ridică permisele. adăugă dna. Castilio.

— Desigur, dacă vei avea nevoie de ajutor, poți conta pe mine ! rosti așa-zisul Michael Montella, privind-o profund.

— Mulțumesc mult ! La revedere.

Francesca ieși din sala de audiții în culmea fericirii și porni grăbită spre ieșire pentru a o telefona pe mama ei. Ajunsă lângă mașină se sprijinii de ea și apelă :

—  Mamă ?! spuse fata entuziasmată.

— Da scumpo ? Ai ieșit ? 

— Da! Am fost acceptată ! 

— Nu-mi vine să cred ! doamna Visconti era surprinsă, dar și puțin panicată.

— Este însă o micuță problemă...vocea Francescăi se răci puțin.

— Și anume ?

— Trebuie să vin după-amiază să ridic permisul de acces, ceea ce înseamnă că nu voi pleca astăzi spre Napoli.

— Dar scumpo, tu nici măcar nu ai cazare.

— Nu-ți face griji ! Voi găsi la un hotel o cameră pentru o noapte,  nu te panica aiurea. În regulă, acum mă duc să plimb și mai târziu mă schimb cu ceva drăguț și revin la facultate ! spuse fata zâmbind.