Dincolo de aparenţe

XXI

— Aștepți cu nerăbdare să-l întâlnești din nou pe Michael și să-l îmbrățișezi, nu ? se adresă Lissa către Francesca, apropiindu-se din ce în ce mai mult de Genova.

— Pff ! icni Francesca sfidătoare.

— Hei, hei ! Sunt convinsă că-i vei sări în brațe imediat ce ve-ți fi singuri ! începu să râdă Lissa.

— Termin-o odată ! Michael îmi este doar prieten, mă rog, mai este și profesorul meu, dar asta este altă treabă.

— Franc, te iubește ! Trebuie să recunoști că ține enorm la tine și că a făcut multe lucruri pentru tine, dragă ! Francesca nu răspunse, dar zâmbi timid. În regulă, dacă nu vrei să recunoști că-ți este dor de el, nu-i nimic, oricum eu știu adevărul și fără să mi-l spui tu. 

— Oficial am intrat în Genova ! În câteva minute o să ajungem la M...

— Michael ! zumzăi din nou Lissa, întrerupându-și prietena.

— Termini odată ?! Da, ajungem la Michael. Pentru că garsoniera mea este disponibilă de mâine, adică mâine vom lua cheiile ! spuse fata serioasă.

— "Vom" ? Adică tu cu Michael ? Dragă de ce ai mai închiriat un apartament, dacă ai deja o casă la dispoziție ? întrebă râzând Lissa.

— Ce vrei să zici prin asta ? Că voi sta în casa lui Michael ?! Tu realizezi ce spui ?

— Alo ! Sunt convinsă că Michael îți va propune să stai la el cândva...

— Lissa, eu i-am spus clar lui Michael că nu am de gând să stau la el niciodată. Știe clar care-i relația noastră.

— "Relația" ? bufni în râs fata.

— Doamne, termin-o ! Orice aș spune, tu mereu asociezi cu altceva...

— Am ajuns deja ? spuse Lissa observând-o pe prietena ei parcând mașina.

— Nu. Aici e o benzinărie, scumpo ! bufni în râs Francesca.

— Și de ce ai oprit aici ? întrebă fata suspicioasă.

— Unu : pentru că am nevoie la toaletă ; Doi : pentru că vreau să mă schimb de haine.

— Oh ! Vrei să arăți bine în fața profesorului tău...glumi din nou Lissa.

— Mor cu tine ! Acum așteaptă aici și nu fă nici o prostie.

— Ok, șefa ! chicotii fata.

În câteva minute, Francesca ieși din benzinărie într-o rochie cu o palmă deasupra genunchilor, cu mâneci scurte, bufantă, de culoare crem și cu dantelă neagră. Porni cu pași repezi spre mașină, unde o observă pe Lissa vorbind la telefonul ei.

— Ce faci cu telefonul meu ?! Cu cine vorbești ? întrebă fata smulgându-i telefonul din mână.

— Cu...

— Michael ! izbucni Francesca observând apelul deschis.

— Da, vro problemă ? se auzi vocea lui Michael din telefon.

— Scuze, prietena mea e dusă cu pluta. Spune-mi de m-ai sunat ? întrebă Franc îndepărtându-se de Lissa.

— Vroiam să văd cât mai durează până ajungi.

— Sunt la periferie, în maxim cinci minute ajung.

— În regulă, abia aștept ! spuse tipul zâmbind. 

— Ne vedem, închid ! adăugă Francesca închizând apelul și întorcându-se spre Lissa.

— Mergem ? spuse fata râzând.