Dincolo de aparenţe

XX

Apucând mânerul ușii și deschizând-o, Francesca se trezi deodată pe poate, cu toate cărțile din cutia pe care o ținea împrăștiate pe jos.

— Ce naiba ?! izbucni Franc spre persoana care deschise ușa pe cealaltă parte.

— Scuze, de unde să știu că erai acolo ! se auzii vocea Bellei care se aplecă pentru a o ajuta pe Francesca să-și strângă cărțile. 

— Tu ? ridică privirea fata.

— Hei...spuse cu un glas timid Bella.

— Ce cauți aici ? Credeam că am terminat orice relație existentă cândva ! Francesca era rece și disprețuitoare.

— Azi pleci,  nu ? întrebă Bella cu o părere de rău în voce.

— Da ! Te bucuri mult, nu-i așa ? Francesca porni spre mașină cu, cutia în brațe.

— De ce zici asta ? insită Bella urmărind-o.

— Bella, ce mai vrei ? În câteva minute trebuie să vină Lissa și n-am chef să mă cert cu tine înainte să plec, ok ? 

— Lissa ?  Lissa Morgan ? întrebă Bella uimită.

— Da. Ai vro problemă cu ea ? o zădărâ Francesca.

— Deci m-ai înlocuit atât de ușor ! 

— Oh, te rog, nu-mi zi că tu nu ți-ai făcut o nouă prietenă bună, pentru că oricum nu te voi crede.

— Nu ! 

— Atunci presupun că te-ai bucurat de minunatul timp petrecut cu Shane.

— Francesca, știu că am greșit pentru că nu ți-am zis de la început de relația mea cu Shane, dar asta nu înseamnă că trebuie să stăm supărate o veșnicie ! În plus, mi-ai lipsit toată vara.

— Mie nu ! spuse sec Franc.

—  Oh, fii serioasă, chiar nu ai de gând să mă iei în casă și să pălăvrăgim ca altă dată ? întrebă Bella lingușitoare.

—  Nu ! Bella, ai pierdut multe vara asta. Poate dacă ai fi vorbit cu mine după ce m-am întors de la Genova am fi putut rezolva ceva, dar acum crede-mă, e prea târziu. 

— Dar Franc...Știu că am greșit, am acceptat acest lucru, dar așa e dragostea ! O să dea odată și-n tine și nu vei mai asculta de nimeni, ai să vezi !

— Mă ameninți că o să mă îndrăgostesc ? spuse Franc frustrată.

— Nu te ameninț, doar te informez că așa se va întâmpla. Vei vedea.

— Sub nici o formă eu n-o să mă îndrăgostesc lulea și n-o să-mi pierd mințile apoi. 

— Hei, hei, hei ! se auzi vocea Lissei intrând în curte.

— Lissa ! Francesca o îmbrățișă.

— Bella ? fu uimită Lissa. 

— Hei Lissa ! Nu te așteptai să mă vezi aici, acum că mi-ai luat locul în viața Francescăi, nu ? spuse răutăcioasă fata, dând ochii peste cap.

— Știi că tu ai fost cea mai bună prietenă a mea, iar locul tău nu va fi luat Bella, spuse Franc pe un ton mai calm, dar tu ai les să mă lași baltă, iar acum eu nu te pot uita. Mai exact locul tău în viața mea este închis. E doar o amintire ceea ce e în el. În regulă ?

— Francesca, când vei accepta și tu că ești prea încăpățânată ?! Eu mi-am spus greșelea și mi-am cerut iertare, dar tu profiți de iertarea mea.