Dincolo de aparenţe

XXIV

— Începi să te acomodezi aici, văd ! spuse zâmbind dna. Castilio către Franc.

— Oarecum. Dl. Montella mă ajută foarte mult ! spuse Francesca privindu-l timidă.

— Apropo de asta ! Nu băga în seamă lucrurile rele care se bârfesc despre tine și Michael.

— Ce vreți să ziceți ? întrebă Franc debusolată.

— Mă refer, la faptul că toate fetele de aici vor începe să facă o întreagă anchetă dacă vei fi văzută mai mult de cinci minute cu el. El e "profesorul sexy și burlac" și crede-mă toate sunt suspicioase când o nouă fată vine în facultate și stă pe lângă el ! izbucni în râs profesoara.

— Oh ! Deja am aflat acest lucru ! Pot spune că au avut un discurs minunat în timp ce dl. Montella era pe șcenă ! zâmbi Francesca sarcastică.

— Nu trebuie să-i spui astfel, i te poți adresa simplu cu Michael, sunt convinsă că nu-l va deranja ! spuse femeia privindu-l.

— Nu ar fi prima oară când ar auzi acest lucru, adăugă Michael.

— Dar fetele de aici îi spun la fel ca mine...se eschivă puțin Francesca.

— Scumpa mea, copilele acestea nu fac nimic altceva decât să se amuze. Tu chiar crezi că ele sunt atât de respectuoase cu el și nu flirtează niciodată ? 

— Ăăă...

— Nu te bâlbâi și fii serioasă ! adăugă Michael privind-o adânc.

— În regulă, cred că fata a înțeles esențialul. Acum dacă am terminat cu morala, să intrăm în sală, nu ? spuse în cele din urmă femeia.

Dna. Castilio deschise ușa repede și ferm, cu toate că Michael încercă să o ajute. Păși în sala de curs, urmată de profesor și îi făcu semn Francescăi să se așeze pe un scaun. Sala era mare, ca una din cele în care se țin discursuri și chestii de genul. Franc hotărâ să ocupe un loc pe rândul doi și asta și făcu. În stânga ei se afla o fată timidă care nu ridica ochii din pământ, iar în dreapta ei, o blondă focoasă care-și verifica în fiecare secundă mobilul. În câteva minute întreaga sală se umplu cu studenți și dna. Castilio păși în față vorbindu-le despre importanța pianului și a studiului său. Pe rând, fiecare profesor se prezentă și își spuse punctul de vedere asupra obiectului predat de el și ce așteptări are de la stundeții aflați aici. Timp de o oră și jumătate, Francesca ascultă liniștită tot ceea ce spunea acolo. În cele din urmă, primiră câteva cărți care îi vor fi de folos pe parcursul anului. Încercând să se ridice de pe scaun, cu cărțile în mână se îndreptă spre ieșirea din sală. Nici bine nu ieși din ea, căci de odată se trezi izbită de alt corp, cu cărțile strecurândui-se jos printre mâini.

— Tu chiar nu poți să te uiți pe unde mergi ?! vorbi răspicat Franc aplecându-se după cărți.

— Îmi pare rău, chiar nu te-am văzut ieșind ! spuse o voce bărbătească încercând să ridice câteva din cărțile Francescăi.

— Altădată să caști bine ochii înainte să intri într-o încăpere ! își ridică furioasă privirea fata.

— Așa voi face ! spuse tipul privind-o.

În același timp și Francesca îl privea destul de atentă. Avea ochii verzi și o privire pătrunzătoare, părul brunet, destul de închis și un corp bine lucrat. Purta blugi de culoare deschisă și o cămașă albă asortată cu adidașii de aceeași culoare. Francesca făcu ochii mari, iar apoi îi miji nervoasă. Ridică cărțile spre piept așezându-le și trecu pe lângă tip fără ai mai acorda nici o importanță. Nu făcu prea mulți pași, căci deodată se trezi cu Michael în fața ei.

— S-a întâmplat ceva ? Pari nervoasă...întrebă băiatul luând-o după umeri.

— Nu uita că suntem într-o facultate ! spuse Franc încă irașcibilă, ridicându-i mâna forțat de pe umerii ei. 

— În regulă ! Dar măcar spune-mi ce-ai pățit ! insistă Michael.

— Un idiot a dat peste mine ! Mi-au căzut și cărțile și cred că mi s-a zburlit și părul  ! spuse Francesca în cele din urmă. 

— Cine e ?! Îl cunosc ?! Arătămi-l ! Să vezi ce-i fac ! spuse deodată râzând tipul.

— Michael...

— Părul tău este într-o stare impecabilă, cât despre cărți, dacă consideri că s-au "șifonat" pot să-ți ofer altele ! zâmbi Michael dându-i o șuviță de păr după urechi.

— În regulă ! zâmbi și Francesca cele din urmă.

— Să știi că așa este aici ! Multă lume, forfotă mare și toată lumea e grăbită. Trebuie să te obișnuiești cu asta și nu să țipi la fiecare persoană care te atinge din greșeală ! îi spuse calm Michael. 

— Bine...poate că am exagerat puțin ! spuse Franc recunoșcandu-și greșeala.

— Deci, dacă-l mai întâlnești o să-i ceri scuze ? izbucni în râs Michael.

— Nici vorbă ! El a dat peste mine ! zâmbi malefic fata.

— Deci, gata treaba pe astăzi. Eu unul trebuie să mai rămân jumătate de oră, pentru că directorul vrea să vorbească ceva cu profesorii, un fel de consiliu, dar scurt. Dacă mă vei aștepta vom merge împreună spre casă ! îi spuse tipul privind-o în ochi.

— Stai calm, nu mă rătăcesc. În plus vreau să ajung devreme acasă ca să pot vorbi cu mama și Lissa pe skype, așa că nu te pot însoți astăzi.

  — Și să nu uiți că trebuie să te pregătești și pentru petrecerea de diseară, dar asta este altă treabă, oricum te vizitez mai târziu.

— În regulă atunci ! Ne auzim la telefon mai încolo, bine ? spuse Franc întorcându-se cu spatele, dar el o prinse de mână. Ce e ? întrebă fata surprinsă.

— Nici o îmbrățișare, nimic ? spuse hazliu Michael.

— Cred că iarăși ai uitat incinta în care te aflii. Știi nu e frumos ca lumea să zică vorbe despre noi... zâmbi Francesca și porni spre ieșire.

Parcurse drumul spre casă vorbind la telefon cu dna. Visconti și spunându-i cât de frumos este în Genova și cât de fericită este că a intrat aici. Femeia se îngrijoră ca de fiecare dată, dar Francesca reuși să o calmeze spunându-i că încă nici nu și-a cunoscut colegi, nici vorbă de a-și mai face și prieteni. În cele din urmă fata închise apelul ajungând acasă. Se făcu comodă într-o salopetă scurtă și se cocoță în fața laptopului cu un castron mare de fulgi de ovăz.