Dincolo de aparenţe

XXXIV

— Michael ! spuse Francesca nervoasă.

— Franc, eu zic că el are dreptate, îi trebuie mult timp pentru a realiza dacă eu m-am schimbat sau nu, interveni John calm.

— Dar de ce te-am crede ? zise dna. Visconti. Tu chiar crezi că dacă verși câteva lacrimi de crocodil și o impresionezi pe fiica mea înseamnă că te-ai schimbat ?!

— Mamă ! intervenii Francesca vizibil iritată.

— Francesca, trebuie să recunoști că te-a sedus ! îi spuse femeia fetei.

— John al meu să seducă ? Imposibil ! se auzi un chicot din fața ușii sălii.

Francesca, John, Michael și dna. Visconti se întoarseră imediat pentru a vedea cine vorbește. În fața lor se afla un bărbat înalt, cu părul negru și scurt, îmbrăcat în blugi rupți și un hanorac negru. Dna. Visconti îl studia din toate părțile cuprinzând-o un fior interior la vederea acelor ochi negri și pătrunzători ai bărbatului. 

— Dylan ! spuse John ridicându-se de pe banchetă și adăpostind-o pe Francesca intuitiv în spatele lui.

— Norocul meu că nu mă aflam la fața locului, că altfel nu cred că te mai scăpa cineva de pârnaie ! izbucni în râs bărbatul privindu-l și încercând să o vadă pe Francesca.

— Crezi că are nevoie de ajutorul tău ?! spuse fata ieșind din spatele băiatului și pășind în față, privind-o în același timp și pe mama ei.

— Oh ! Domnișorica a prins curaj ! Va să zică tu l-ai fi scăpat de pârnaie după tot ce a făcut ? Pură prostie, draga mea ! fu ironic Dylan.

În acest timp bărbatul o privea insistent pe dna. Visconti, încercând să-și dea seama de ce i se pare cunoscută.

— Ai grijă cum vorbești ! se înfurie John pornind spre bărbat și împingând-o pe Francesca spre mama ei și Michael.

— Țin să te anunț că aici suntem într-o secție de poliție, intervenii și Michael extrem de calm.

— Ți se pare că m-am purtat "necuviincios" cu domnișoara ? izbucni în râs Dylan.

— Nu ai așteptări de la propria persoană, deci ce așteptări am putea avea noi să vorbești cum trebuie într-o secție de poliție, afirmă Michael îndreptându-se spre el.

— Cred că nu realizezi cu cine vorbești, domnule profesor ! Nu sunt vrun subaltern de la facultate și nici un gay care să-ți dea târcoale pe-acolo pentru a se lăsa în vraja ta, izbucni în râs Dylan.

— Ai grijă cum vorbești ! Michael devenii irașcibil.

— Mă ameninți deci ? îl sfidă Dylan. Nu uita că suntem într-o secție de poliție, chiar tu ce-ai zis, deci nu ar fi frumos să mă plang că am fost amenințat...

— Francesca, cred că ar trebui să pleci ! spuse John privind-o și apoi îndreptând-o spre dna. Visconti.

— Da, ar fi timpul să avem o discuție serioasă, spuse Dylan adresându-se spre John.

— Cred că discuția ta trebuie avută cu polițiștii, ca să ajungi și tu la pârnaie ! fu tupeist băiatul.

— Oh ! Dar se pare că tu nu realizezi că sunt singurul care te poate scoate din pușcărie ! spuse uimit Dylan.

— Îl voi scoate eu ! Nu are nevoie de ajutorul tău. Declarația mea despre faptul că nu s-a atins de mine este suficientă pentru a-l scoate de aici, în schimb pregătește-te psihic pentru ce va urma pentru tine ! intervenii Francesca luând-o pe mama ei de mână și porind umrată de Michael spre ieșirea din încăpere.

În momentul în care ajunse în dreptul lui Dylan acesta clipi și îi făcu cu ochiul Francescăi, iar apoi pășii spre stânga pentru a o lăsa să treacă.

— Vin mâine dimineață cu actele pentru cauțiune ! spuse Francesca întorcându-se cu privirea spre John, iar apoi ieșii.

— Of, of, măi, măi ! Ai ajuns la mila unei domnișoare ! Jalnic John, jalnic ! îi spuse Dylan înaintând spre băiat.

— O să putrezești în pușcărie, îți promit eu ! spuse nervos John așezându-se pe bancă.

— Dovezi ? Idiotule, știi prea bine că ai nevoie de dovezi ca să mă bagi la pârnaie ! Dacă nu am fost prins în fapt atâta amar de timp nu o să fiu nici de acum în colo, crede-mă ! 

— Dovezi zici ? Nici nu știi ce te-a pălit moșnege de câte dovezi am eu ! îi spuse ironic hlizindu-se John.

— Au venit așa peste noapte ? 

— Nici nu-ți imaginezi, așteaptă doar să ies de aici căci vei afla tot ce se întâmplă.

Dylan hotărâ să părăsească sala fără a-l mai băga în seamă pe John, așa că acesta rămase singur gândindu-se cum ar putea să-l dea în vileag pentru a putrezii în pușcărie. Se gândi la toate variantele, dar cea mai bună era și cea mai dureroasă : să îi dezvăluie identitatea Francescăi, spundându-i că este fiica lui și că dna. Visconti a fost violată și lăsată însărcinată, răscolind trecutul ceea ce sigur îl va duce la pușcarie. Nu știa dacă acest lucru ar putea fi pus în plan, având în vedere suferința pe care a avut-o atât dna. Angela cât și Francesca astăzi când știe adevărul. Seara se încheie tumultos, Francesca gândindu-se nonstop la cel care îi era tată biologic și care i-a distrus viața mamei ei și urmează să i-o distrugă și mai tare atât mamei cât și ei, în același timp dna. Visconti fiind cuprinsă de toate amintirile neplăcute din trecut și încercând să treacă cu bine peste el, într-un final adormind lângă fiica ei. La câțiva kilometrii depărtare, în secția de poliție, John încă medita la planul ce trebuie pus în acțiune pentru a-l trimite pe Dylan la închisoare definitiv, plătind pentru greșelile repetate pe care le-a făcut de-a lungul timpului. Se hotărâ până la urmă să nu se mai consume atât de tare și să lase acest plan pe următoarea dimineață când va discuta cu Francesca și mama acesteia. Alături de John era și Michael care medita acasă la el la cum poate fi rezolvată situația astfel încât nimeni să nu aibă de suferit înafară de făptași. Michael nu accepta faptul că John este nevinovat, dorindu-i doar binele, dar totuși încercă să se împace cu această idee doar pentru că Francesca își dorea asta. Într-un final atât John, cât și Michael reușiră să adoarmă gândindu-se pragmatic la întâmplările din cursul zilei.