Iubire de golan♥️

Cap 10-adevarul

Au trecut si saptamana si Apollo era bine, dupa accidentul ala imi era frica sa-l mai enervez, dar sper ca atunci cand imi vor povesti mai multe despre familia lor voi reusi sa ma adaptez mai bine. Faza era ca nici nu stiu daca eram impreuna, nici nu m-a intrebat, nu stiu dar nu cred ca e bine sa ma atasez de el, ma poate rani.
Apollo ma invitase pe la el azi, imi lasase un mesaj aseara, asa ca am decis sa ma duc si sa aflu daca simte ceva pentru mine.
*
-Buna!
-Hey, intra! Simona mi-a deschis usa.
Am intrat usor Simona spunandu-mi ca este in camera lui.
Deschid usa incet, Apollo era cu spatele tinand ceva in mana, pe jos era un cutit si vazusem ceva pete de sange, eram speriata.
-Hey, Apollo, ce faci?
S-a intors cu fata, plangea, iar in mana avea o poza cu el, Simona, langa care se aflau un barbat si o femeie. Apollo avea urme de taieturi pe mana pe fata si tricoul plin de sange.
-Vrei sa afli mai multe despre mine nu? Ei bine uite e familia mea, si arata spre poza, mama, tata, eu si sormea. Mama a fost omorata cand eu aveam 10 ani de catre tata, eram distrus si eu si Simona, am mai avut un frate geaman de care nu stiu absolut bimic nici eu nici Simona, tata ne bate de cand eram mici, acum am avut din nou o cearta, din cate vezi...
Mi se facuse frica deja, Apollo era plin de sange imi dadusera si lacrimile, in ce fel am putut sa aflu povestea..
-De ce plangi Cara? Ai o viata perfecta, nu-ti lipseste nimic.
-Nu-i adevarat! Nu mai spuneti asta! Apollo de ce te porti asa eu te iubesc!
-Ei bine eu nu te iubesc! Eu te urasc! Nu mai vreau sa te vad Cara Jonson! Esti o egoista, te gandesti numai la tine! Tu chiar credeai ca te iubesc? Sau ca am vreun sentiment pentru tine? Ei bine te-ai inselat! Dispari!
Am indurat cuvintele spuse de el si am inceput sa plang in hohote fugind spre casa.

Hey scz de greselile pe care le fac, astept parerile voastre in comentarii, dak va place astept voturi. Va pupp:*
Lasati-mi pareri!