Povestea noastră

Chapter 28 ~ Iubirea e eternă nu moare niciodata ~

Dimineata cand m-am trezit bratele lui erau in jurul meu, dormea atat de linistit alaturi de mine, iar eu ma simteam din nou protejata, ma simteam din nou iubita, dar inca nu e momentul sa dau uitarii ceea ce mi-a spus, nu e momentul sa uit ca mi-a spus ca m-a iubit! M-am tras din bratele lui, nu vroiam sa se trezeasca si sa vada ca eu nu dorm si sunt in bratele lui, dar avea obiceiul ca atunci cand incercam sa fac asta sa ma ia din nou in brate si sa ma traga inapoi langa el!

-Ianis da-mi drumul!

-Scuze iubirea mea!

-Lasa-ma acum!

M-am dat jos din pat, am mers sa imi las apa in cada, deoarece aveam nevoie de o baie fierbinte, afara deja incepea sa se raceasca... toamna incepea incetul cu incetul sa-si spuna cuvantul. Asa ca aveam nevoie de o baie fierbinte. Sper sa nu intre Ianis in baie si sa ma dau de gol cu cel mic... am mers spre dessing de unde mi-am luat o pereche de colanti, si o bluza cu maneca lunga din tricot alba. Imi placea sa port alb foarte mult, imi scotea in evidenta culoarea pielii. Mi-am luat si lenjeria intina si am plecat la baie.

M-am cufundat in apa, in contact cu apa fierbinte pielea mea s-a facut de gaina, corpul nu imi era atat de înfierbântat precum apa. Asa ca m-am cutremurat putin. Mi-am spalat parul, pe urma mi-am spalat corpul, care mai avea urme de vanatai, dar mama oricum nu putea sa le vada, deoarece nu ma expuneam eu goala prin fata ei. Dupa ce am iesit din cada mi-am uscat parul, deoarece nu vreau sa ma răcesc si sa ii fac rau celui mic! M-am fardat putin, ah bine cand spun fardat ma refer la machiajul de zi cu zi... putin tuş, putin rimel, putin blush si gloss si sunt gata. Nu am nevoie de nimic mai mult. Fond de ten ar fi prea mult pentru tenul meu, fondul de ten il folosec in cazuri extreme doar atunci cand ies undeva, sau e vreun eveniment important. Cand am iesit din camera si Ianis era gata, avea pe el o pereche de pantaloni inchisi la culoare si o bluza alba. Daa stiu din vina mea ne-am asortat din nou, pentru ca stie ca imi place la nebunie sa fac acest lucru, sa ne asortam mereu la haine, iar el cum a vazut ce bluza mi-am luat a stiut cum sa se imbrace si el.

-Mergem jos? *a intrebat el*

-Pai cat e ceasul?

-Pai oricum ar trebui sa mancam ceva...

-Dar restul s-au trezit?

-Nu stiu.. nu am fost jos inca. Dar putem sa mancam si fara ei daca iti e foame.

-Probabil ca imi e putin foame... *am spus eu putin parca rușinoasa*

-Sa mergem atunci.

Am mers in bucatarie, unde intradevar nu eram decat noi, si nu era atat de dimineata, era ora 11... Si chiar nu pot sa inteleg unde sunt toti. Deoarece e destul de tarziu...

-Ce ai vrea sa mananci?

-Ahh mi-as dori omleta cu putin bacon. Tu ce vrei sa mănânci?

-Tot acelas lucru, e ok. Fac eu ok?

-Ah nu lasa fac eu.

-Nu iubirea mea lasa. Vreau sa fac eu asta.

-Te ajut!

-Nu e ok! Ma descurc singur, si cred ca sti asta prea bine, te rog sa ocupi loc la masa, sau aici la insula. Iar eu voi face totul da?

-Ok treaba ta, fie cum vrei tu! Nu-ti iei revansa asa fata de mine, daca te pui tu sa gătești, n-am uitat ce ai spus ok?

-Nu e pentru a ma ierta! Stiu ca nu te voi impresiona cu gatitul dar vreau sa fac eu acest lucru pentru tine!

-Ok!

-Vrei desert?

-Da!

-Ce?

-Hmm... cred ca imi doresc budinca de vanilie si cu bucati de afine in ea...