Povestea noastră

Chapter 24 ~Lângă ea!~

Am ieşit din cadă, liniştită înfăşurându-mi un prosop în jurul meu, îmi priveam corpul care pot să spun că era plin de vânătăi. Mă dureau al naibii de tare coastele, şi dacă continuau să mă doară atât de tare avea să ajung la spital! Şi nu vreau din nou în acel loc blestemat în care mi-am petrecut câteva luni din viaţă! Am luat telefonul şi am sunat-o pe Ann.

-Da Sally? Ce este te simţi rău?

-Aa nu Ann, doar vroiam să te rog frumos să îmi aduci sus o trusă de prim ajutor, am nevoie de câteva bandaje şi de puțină fașă elastică.. mă dor coastele destul de tare, abia pot să respir, şi nu ştiu dacă e de la coaste, dar în rest sunt bine..

-Vin acum la tine ok?

-Da! Nu ii spune nimic lui Ianis despre acest lucru ok?

-Da stai liniştită nu ii voi spune nimic!

-Promiţi Ann?

-Da, promit să nu ii spun nimic.

-Bine te aştept în camera.

-Vin acum!

Am închis telefonul şi l-am pus pe noptiera de lângă pat. În mai puţin de 5 minute Ann a fost la mine în cameră.

-Cum te simţi? Eşti mai bine? Poţi să respiri acum?

-Da sunt puţin puţin mai bine.. Stau destul de prost cu respiraţia dar e ok...

-Nu vrei să mergem la spital?

-Nu! Sunt ok, nu trebuie să mergem la spital doar ajută-mă să mă bandajez şi să mă pansez şi pe dimineaţă voi fi bine!

-Dar nu arăţi atât de bine precum spui...

-Poate că nu, dar sunt bine crede-mă!

-De ce nu vrei să dormi cu Ianis? Totuşi el ar putea avea grijă de tine, peste noapte. Nu este tocmai momentul potrivit să îi dai o lecţie...

-Pentru că nu vrea! Vreau să îi dau o lecţie la fel cum a făcut şi el cu mine! Să îi arăt că şi eu pot să mă enervez şi să mă iau să plec! Deşi eu diferit de el am rămas în casă nu m-am luat şi am plecat în oraş la tarfele lui de doi lei! Dacă el crede că eu de fiecare data cand el se va enerva voi fi de acord ca el sa se ia si sa plece unde il taie capul se inseala amarnic. Am si eu nervii mei, si iesirile mele daca le intelege bine, dar daca nu iar e bine. Eu nu pot sa stau langa un om care atunci cand are nervi se ia si pleaca fara ai putea explica cel putin ce s-a intamplat. Nici lui nu iar comveni sa ma iau si sa plec in oras, in club fara sa ii dau posibilitatea sa imi explice ceea ce s-a intamplat asa ca sa fie bucuros ca am ramas in casa si nu m-am luat sa plec in oras.. Cred ca daca nu eram in starea asta ma luam si plecam sincer... dar asa la felul in care arat ce vrei sa golesc clubul in mai putin de o secunda?

Incepeam sa repir din ce in ce mai greu, ma durea al naibii de tare coasta rupta... Si daca continuam asa si ma vedea Ann sigur ma va duce la spital.. Si nu vreau, nu vreau doamne din nou acolo.. In blestematul acela de loc...

-Esti bine?

-Nu prea...

-Pai te doare tare?

-Da...

-Vrei sa mergem la spital?

-Nu... Sa vedem cum trece noaptea si pe urma daca ma simt la fel de rau si voi respira la fel de greu, atunci mergem la spital...