Nu mai aveam timp sa mai iau ceva cu mine, sau sa ma imbrac mai gros, sau mai subtire sau sa ma schimb! Acum trebuie sa mergem sa il gasesc! Trebuie sa il gasim asa ca am iesit din casa in graba, eram foarte agitata si pe langa acest lucru si cea mica era la fel! Era si ea la fel de agitata ca si mine si nu ma mir deloc, deoarece amandoua stim ca tatal ei e in pericol... nu stiu in ce s-a bagat din nou, sau ce a facut dar stiu ca e grav ranit si nu ii e bine! Si trebuie sa ajungem la el cat mai repede... cel mai tare ma mira faptul ca nu îmi era rau, desi o simteam pe cea mica ca e agitata, dadea din maini si din picioruse semn ca e agitata...
-Ray poti sa te grabesti putin! Te rog! Are nevoie de noi!
-Dar merg cat pot de tare!
-Oh trebuia sa conduc eu!
-Sa nu uitam de cea mica... si plus sunt si vietile noastre in joc!
-Pai a lui Ianis nu e?? Nu e si viata lui in joc!
-Noi suntem trei... el e unul! Si te asigur ca e bine... doar se descurca el chiar foarte bine e puternic si poate!
-Nu e bine chiar deloc!
-Ajungem imediat oricum!
-Sper sa ajungem odata!
Deja eram din ce in ce mai agitata si parca nu mai ajungeam odata... ba deschideam geamul ca imi era prea cald, ba il inchideam ca imi era prea frig, treceam de la o stare la alta, odata imi venea sa plang si sa tip la Ray, brusc ma calmam si ma gandeam ca are dreptate si Ianis e bine... cand in departare am vazut acea casa, darapanata si stiam ca doar aceea poate fi, cu cat ne apropiam mai mult cu atat inima mea batea mai cu putere, era cat pe ce sa sara din piept. Am ajuns intr-un final langa acea casa, dar cand am vrut sa cobor din masina Ray m-a prins de mana si m-a tras in spate...
-Am vorbit ceva de acasa! Asa ca te rog frumos... gandeste-te la cea mica... ar putea patii ceva... si nu doar ea si tu!
-Dar...
-Niciun dar!
-Pot sa ma apar!
-Stiu... dar te rog ramai in masina!
-Nu ma subestima Ray! Sti ca pot!
-Stiu draga mea! Dar e pentru binele celei mici!
Iar cu această fraza mi-a inchis gura... nu puteam sa risc prea mult pentru cea mica... o perioada nici nu stiam de existenta ei, pe urma accidentul si am scapat amandoua cu viata din acel oribil accident si acum din nou...
Ray s-a dat jos din mașină si incet a inaintat spre casa, cand l-am vazut intrând, pentru o fractiune de secunda ma pierdusem si uitasem de cea mica si da mine... si de tot si normal ca m-am dat si eu jos din masina stiam ca nu are obiceiul de a privi in spate asa ca am pornit si eu spre casa.. eram intr-un moment de inconstienta.. nu ma gandeam ce pot sa patesc... acum singurul la care ma gandeam era Ianis.. nici de cum eu si ea mica! Ianis era totul! Si trebuia sa ma duc sa il ajut! El e sufletul meu! Si il voi gasi!
Cu pasi marunti, tiptil m-am indreptat si eu spre casa, am avut de mers ceva, deoarece Ray a parcat masina putin mai departe de casa, dar foarte atenta m-am indreptat spre casa darapanata!
Am intrat intr-un hol imens, adica ce mai rămăsese din acel hol... si chiar nu era atat de dărăpănata casa cum mi-a spus Ianis, mai era si mobilier vechi pe acolo ce-i drept dar nu pot sa spun ca arata groaznic! Era un mobilier rustic, cred ca de prim 1800 cam asa ceva.. nu mai vazusem asemenea mobilier, oricum, se vedea pe el autenticitatea... dar oricum era cea mai înspăimântătoare casa pe care o vazusem vreodata! Din acel hol am ajuns intr-un living daca pot sa il numesc asa, acel living ducandu-te intr-un birou, doar se vedea masa de birou, pe acea masa de birou uitata de timp, era un cutit ruginit, cand brusc m-am împiedicat, picand pe jos, cand am privit de ce m-am împiedicat am ramas impietrita era un cadavru in putrefactie, de aici venind si acel miros insuportabil, noroc ca nu eram chiar atat de sensibila cu mirosurile, desi la un momendat am simtit ca mi se intoarce stomacul pe dos, m-am dat in spate si mi-am scuturat capul pentru a-mi reveni, nici macar nu imi dadeam seama daca era femeie sau barbat, atat de putrezit era acel corp, o parte din fata lipsindu-i, si cateva degete de la mana dreapta... inima mea batea cu putere, abia o stapaneam, dar trebuia sa fiu tare!
CITEȘTI
Povestea noastră
Fiksi RemajaTotul începe într-o zi de vară, plimbari târzii alături de cea mai bună prietenă e mereu o amintire plăcută, s-au văzut, s-au plăcut... Un număr de telefon poate schimba multe lucruri, în câteva zile de la nepăsare se ajunge la iubire! Sau... mai bi...
