Povestea noastră

Chapter 20 ~Adevaruri, revedere~

Jocul a continuat, bine Sam nu a mai jucat deoarece era destul de faultat și nu prea mai putea juca, cu câteva coaste rupte îmi imaginez și eu că e destul de complicat să joci. Așa că a preferat să stea jos, noroc că aveam la noi o trusă de prim ajutor și am putut cu Ann să îl ajutăm, să îl bandajam pentru a nu-l durea atât de tare. După ce am terminat să îl bandajăm pe Sam, Ann aproape că a început să țipe la mine...

-Fată, tu pur și simplu ești nebună! Cum să îl iei pe Ianis de la bătaie? Tu chiar ai înnebunit? Nu știu ce a fost în capul tău.. Dar oricum ești nebună!

-Pai?

-Nimeni nu se bagă, dacă nu erai tu... Adică noi când îl prindeam în toane, și avea nervi îl lăsăm, deoarece altfel nu se putea cu el. Până și Klaus a încasat-o grav pentru că l-a oprit să nu se mai bată.. Și tu, fără nicio treabă ai mers și te-ai pus în spatele lui, dacă te lovea și pe tine? Lui Klaus i-a spart nasul ultima dată când s-au bătut, iar eu am asistat la toată cearta lor și nu am putut să fac nimic... Dar tu...

-Eu ce? Eu m-am băgat! Cum să îl las să se bată, știu cum reacționează, știu cum se comportă! Stiu ca se enerveaza foarte repede, stiu.. A sarit de cateva ori la bataie si in fata mea, da eu nu stateam deoparte, ma bagam si m-am bagat de fiecare data! Si la fel am sa fac tot timpul pentru ca nu am sa il las sa se bata niciodata! Nu in fata mea! Nu vreau cumva din greseala sa pateasca ceva! Nu pot sa traiesc fara el, doar eu stiu cat de greu mi-a fost fara el. Si nu mai vreau sa trec prin asta!

-Tu nu esti normala, eu nu am curaj sa ma bag niciodata.. Da te cred ca ti-a fost greu, era cat pe ce sa trec si eu prin asta, dar nu am trecut pentru ca eu diferit de tine am incercat sa imi iau viata.. Nu am incercat nicidecum sa il caut.. Vroiam sa ma sinucid, iar el a aflat si a venit in graba la mine, dar tu esti o fiinta puternica! Cu toate ca ti-a fost destul de greu, plus si acea coma...

-Ehh, pai ce treaba e asta! Ai nevoie de putina nebunie... Sa te bagi!! Nu m-am gandit niciodata sa ma sinucid, m-am gandit tot timpul ca va fi bine si ca il voi gasi! Stiam asta tot timpul! Stiam ca ma iubeste! Oriunde este! La 300 de kilometrii de mine! Nu conteaza dar ma iubea!

-Daaa, prefer sa nu! Mai bine sa nu am pic de nebunie decat sa fiu lovita! Mai bine stiu ca stau deoparte!

-Pentru mine nu prea conteaza, imi dai una, primesti doua... Eu nu pot sa stau deoparte si sa privesc simt ca innebunesc daca stau deoparte!

-Esti nebunaa! Imi place despre tine! Imi place cum gandesti! Imi place totul la tine!

Meciul a fost gata in sfarsit imi era dor deja de Ianis, sa ma stranga in brate, i-am simtit lipsa prea mult timp ca sa i-o mai simt din nou oricat de mica ar fi distanta! Venind spre mine si Ann, Ianis normal ca si-a dat tricoul jos, doamne pacate imi face copilu asta cand il vad! De fiecare data imi vine sa sar pe el!

-Hei iubito!

-Da iubitule?

-Te iubesc!

-Si eu te iubesc!

-Mi-a fost dor de tine!

-Si mie!

-Puternica mea!

-Heei, de ce imi spui asa? Pentru ca eu nu sunt puternica... Si sti prea bine ca nu sunt chiar asa de puternica...

-Daca ai reusit sa ma opresti esti! Uite vezi cati sunt aici? Vezi cati sunt aici si nici macar unul nu poate sta in fata mea? Pai pe tata l-am lovit, lui mama i-am dat un cap in gura, bine intradevar ne jucan putin eu cu mama si nah s-a intamplat s-a intamplat.

-Da.. Te-ai oprit pentru ca ma iubesti! Te-ai oprit pentru ca ai auzit glasul meu, si pentru ca ma simteai aproape de tine!

-Daca tu lipseai, nici unul dintre ei nu se bagau, nici macar tata..