Povestea noastră

Chapter 13 ~Mereu te voi iubii!~

Era conectată la 100 de aparate, inima ei bătea atât  de încet iar toate aceste lucruri erau doar din cauza mea, nu trebuia să o aduc cu mine... Trebuia să o las acasă și atunci nu se întâmpla nimic. Trebuia să mă asculte trebuia să o las probabil să-și vadă de viață ei nu să o țin eu lângă mine, alături de mine nu are un viitor, alături de mine nu, nu îl poate avea! Nu sunt băiatul potrivit pentur ea, dacă eram ea acum nu era în spital conectată la aceste aparate... Dacă  pățește ceva nu am să mi-o iert toată viața! O iubesc și este totul pentru mine și dacă trebuie să renunț la viața mea pentru ea o să o fac! Pentru că merită tot ce e mai bun. Mi-am pus mâna peste mână ei, am pupat-o iar apoi m-am pus și eu lângă ea în pat, o țineam zi și noapte în brațe și o mângâiam ușor așa cum îi plăcea ei întotdeauna să o fac. Au trecut două luni de când e în comă, și nu știu câte vor mai trece.. Îmi e dor de ale ei cuvinte dulci, de felul în care mă privea, de felul în care mă strângea în brațe! Doamne nu vreau să o pierd. Klaus a intrat în salon.

-Ianis, ar trebui să mergi la noi acasă să dormi, este bine supravegheată aici sigur nu va păți nimic!

-Nu vreau să plec de lângă ea!

-Dar, ai atât de multe nopți nedormite! Nu vei mai rezista mult aici!

-Nu mă interesează! Stau lângă ea zi și noapte iar dacă e nevoie să stau un an întreg sau doi sau trei sau patru voi sta! Pentru că o iubesc!

-Dar...

-Nici un dar!

-Încearcă să te odihnești măcar puțin!

-Sunt foarte odihnit!

-Nu este adevărat frate te cunosc!

-Gata hai lasă-mă! Nu vreau să ne certăm nu vreau să plec de lângă ea! Dacă se v-a trezi! Și va vedea că este singură!

-Bine, probabil și eu la fel aș face dacă Ann ar fi așa.. Ai nevoie de ceva?

-Nu mulțumesc, dacă am nevoie de ceva te sun!

-Ok fratioare ne mai auzim.

A mai trecut o lună... deja erau trei luni de când Sally e în comă. Îmi  e atât de greu fără  ea! Îmi  aduc aminte cum prima dată  când  ne-am cunoscut am privit răsăritul  împreună, cum ne uitam la soare, îmi aduc aminte cât era de "figuranta" îmi plăcea felul în care mă respingea deși știa că sunt mort după ea.. Bine hai să recunosc și eu știam că ea e moartă după mine.. Dar îmi plăcea la nebunie că mă respingea! Când ne-am sărutat prima dată ce dulce a fost.... Am adormit gandindu-ma cât de dulce a fost ea cu mine tot timpul, cât de grijulie și cât de iubitoare!

...............Sally...................

Mi-am deschis ochii brusc, lângă mine era un baiat atât de frumos blond care dormea la pieptul meu... Mă chinuiam din răsputeri, să îmi aduc aminte cine e, era atât de frumos, avea un chip angelic, nu îmi venea în minte nici un nume, m-am speriat și am început să mă zbat, el când m-a simtit că mă zbat a sărit în fund și m-a privit cu ochii lui mari mirat că eu mă zbateam, și încercam să scap de toate aparatele la care eram conectată. Băiatul de lângă mine a ieșit pe hol și a început să strige după cineva. În nici mai puțin de două  secunde un om brunet îmbrăcat într-un  halat alb a intrat în aceea cameră în care eram eu.. Unde sunt?

-Domnișoară vă rog frumos să vă calmați totul este în regulă!

-Nuuu lasă-mă în pace! Vreau acasă! Lasă-mă în pace!!!

-Domnișoara ați suferit o căzătură foarte urâtă, trebuie să mai stați sub supravegherea medicului..

-Nu este adevărat! Nu am căzut! Cine sunteți voi! Și ce vreți de la mine! Unde mă aflu?