Povestea noastră

Chapter 14 ~Tu esti totul...~

-Cum te simți?

-Sunt bine...

-Nu te doare nimic?

-Nu, sunt bine doar că sunt puțin  obosită și aș vrea să dorm puțin.

-Să te duc în dormitor atunci.

Ianis m-a luat în brațe  îi simțeam  brațele  puternice în  jurul meu, inima lui bătea atât de tare am intrat în  dormitorul nostru, dacă el spune ca stăm împreună deși nu îmi amintesc, și îmi e puțin ciuda trebuie să recunosc nu îmi  aduc aminte de acest bărbat  frumos! Care banuiesc că este visul fiecărei femei...M-a așezat pe pat, m-a pupat pe frunte și s-a întors să plece, era deja lângă ușă când l-am strigat.

-Ianis! deși vocea mea era cam răgușită și abia reușeam să  vorbesc, el era foarte atent la tot ce se întâmplă în  jurul meu, dacă aveam o problemă sau ceva el era lângă mine în mai puțin de un minut

-Da?

-Nu vrei să te pui lângă mine?

-Ba da, doar credeam că nu vrei.

-Ba da vreau, am nevoie de tine...

-Dar tu nu îți aduci aminte de mine, de ce ai avea nevoie de mine?

-Pentru că de când am ajuns acasă  dacă pot să spun așa, am observat că  totul se învârte în jurul meu. Iar eu sunt destul de importantă în viața ta..

-Tu destul de importantă?

-Aaa...am început  să mă  balbai. Nu ... nu sunt atât de importantă?

-Ești totul pentru mine Sally, cum poți  să crezi că nu ești atât de importantă? Ești totul pentru mine! Și te-am iubit din prima clipă chiar dacă relația  noastră  a început  cum a început  eu fiind într-o altă relația.. Dar crede-ma că am știut ce vreau de la început! Și  chiar te iubesc! Nu știu când îți vei readuce aminte de mine! Când vei sti că noi doi am fost împreună! Chiar nu pot să imi imaginez, dar sper să îți aduci aminte cât  mai repede, deoarece eu te iubesc și te voi iubii toată viața mea până la sfârșitul vieții mele!

Nu am mai zis nimic, am închis ochii încercând să adorm, capul meu era pe pieptul lui bătăile inimii lui mă calmau de fiecare dată când le ascultam și reușeam să adorm, la fel a fost la spital, la fel e și acasa, adorm liniștită. Pe când am adormit soneria a sunat, Ianis s-a dat jos din pat și a mers la ușă, puțin nervos ca să vadă cine e. Cine ne deranjează.

-Hei fratioare!

-Bună Klaus, Ann intrați..

-Cum se simte?

-E mai bine..

Auzeam vocile de jos dar nu le recunoșteam. Ianis a venit sus la mine alături de un bărbat și o femeie.

-Cum te simți?

-Sunt mai bine acum, voi cine sunteți?

-Eu sunt Klaus, fratele lui Ianis... Iar ea este viitoarea mea soție Ann

-Nu îmi aduc aminte de voi acum, poate îmi voi aduce aminte cu timpul dar acum nu îmi aduc aminte și îmi cer mii de scuze, îmi pare rău.

-Nu este nimic doar sper că ești mai bine și acum te simți mai bine... Ianis și-a făcut foarte multe griji pentru tine.

-Da știu și îmi pare rău că a trebui să își facă griji pentru mine.

-Totul e ok acum!

-Nu chiar până ce nu îți vei aduce aminte de el nu cred ca va fi ok.

-Putem să mergem în living dacă vreți..