Povestea noastră

Chapter 30 ~ Vestea cea mare ~

Cum sa imi fie frica ca ma scapa cand ma tinea in brate campionul meu? Si nu doar al meu! Era campionul lumii... Cel mai bun dintre cei mai buni... si urma sa aiba chiar un meci important lunile astea, eh bine de care am aflat si eu de curand de la Ray, deoarece el niciodata nu mi-a povestit in detaliu de unde stie el si cum a invatat sa se bata... bine desi ceea ce face el e cu reguli, cu foarte multe reguli, si nervii pe care ii are sunt de necontrolat cateodata, dar cu tot cu iesirile lui il iubesc enorm de mult!

-Eh iubirea mea mai departe continuam acasa!

-Ce??

-Multe! Avem foarte multe de discutat!

-In legatura cu ce???

-Sarcina!

-Ce e cu ea?

-Discutam acasa!

-Ok... *am spus eu cu tinere de inima, imi era frica de ceea ce urmeaza... imi era frica daca imi spune ca defapt nu il vrea... si doar eu m-am bucurat pentru bebe... Daca el imi cere sa avortez, ca defapt nu il vrea pe bebe. Nu as putea sa fac asa ceva e copilul meu! E sange din sângele meu nu voi renunță niciodata la el!

-Vreau sa merg la masa... Vi si tu?

-Ma duc pana afara...

-Ok...

Eu am plecat la masa, după nici 5 minute Ann a venit la mine, deoarece a vazut ca sunt destul de abatuta...

-Ce e draga mea?

-Nimic...

-Ba da, deoarece vad pe tine ca nu e totul ok. Iti e rau??

-Ah nu draga mea, nu imi e rau... e doar vorba de Ianis, nu a reactionat absolut deloc cum ma asteptam...

-Cum nu draga mea! Se vedea pe el ca e fericit! Se vedea pe el ca ii pare bine de vestea pe care a aflat-o...

-Eh tocmai mi-a spus ca avem foarte multe de discutat cand ajungem acasa... daca imi spune ca defapt nu e pregatit sa fie tata? Daca imi spune ca defapt nu-l vrea pe cel mic? Te-ai gandit la asta?? Uite ca eu m-am gandit acum! M-am gandit acum ca probabil asta e, de aceea a si plecat acum afara si m-a lasat aici singura.. mai mult ca sigur nu vrea inca.. nu e pregatit sa avem un bebe... bine nici eu nu ma asteptam, ca atat de repede sa avem un copil! Dar sti cum e Ann, un copil e întotdeauna o binecuvântare. Deci vine acest copil pentru ca Dumnezeu isi doreste acest lucru pentru noi!

-Voi vorbi eu cu el.

-Nu Ann iubito! Vom vorbi noi cand ajungem acasa! Acum hai fugi Klaus te asteapta!

-Eh nah hai am plecat te iubesc!

-Si eu draga mea! Si eu te iubesc!

Dupa ce a plecat Ann de langa mine am vazut ca intra si Ianis, s-a indreptat spre mine... tresaream cu fiecare pas cu, care inainta spre mine... nu stiu de ce... dar imi e foarte frica de ceea ce urmeaza sa imi spuna.

Petrecerea a continuat, si am lasat la o parte problemele la care ma gandeam eu... am lasat deoparte tot era ziua cea mai importanta pentru Nella si nu aveam de gand sa o stric tocmai eu... cu temerile mele.

-Ce e cu tine?

-Nimic iub. De ce?

-Nu stiu e ceva cu tine!

-Nu iub nu e nimic...

-Ba da iub, vad asta pe tine! E din cauza piticului?

-Nu...

-Pai si atunci ce e??

-Vorbim acasa ok?

-Ok...