Povestea noastră

Chapter 38 ~ Te iubesc! ~

-Nu trebuia sa stai langa mine! Trebuia sa ai grija de voi! Nu de mine!

-Pe bune? Suntem bine!

-Da dar trebuia sa ai mai multa grija de voi! Daca se intampla ceva?

-Pe bune? Crezi ca e tocmai momentul potrivit sa imi reprosez ca am vrut sa fiu mereu langa tine? Crezi ca tocmai asta astept acum de la tine?? Nici macar nu iti mai aduci aminte de mine! Nici mcar nu sti cine sunt! Si sti cat de tare doare! Sti cat de tare doare ca cel pe care tu il iubesti enorm de mult sa nu stie cine esti?? Defapt da sti! Ai trecut si tu prin asta... cand eu eram in locul tau! Si mai bine eram si acum! Decat sa te trezesti tu direct si sa imi reprosezi de ce am stat langa tine!

-Dar..

-Ajunge! Imi e suficient!

-Dar... asculta-ma!

-Hai las-o asa Ianis! Am stat pentru ca te iubesc ok? Noapte buna!

-Stai putin.. de ce te-ai enervat acum? Te ce te-ai suparat atat de tare pe mine??

-Noapte buna!

-De ce te-ai suparat??

-Noapte buna Ianis!

Stiam oricum ca nu pot sa dorm, dar nu mai vreau acum sa vorbesc cu el, oricum ma inabuseau lacrimile si nu le puteam stapanii, si nu vreau sa ma vada din nou plangand, si plus de asta chiar m-ar certa pentru ca nu e bine pentru cea mica sa plang... nu-i face bine nici ei dar nici mie! Abia asteptam sa ajung acasa!

-Iubito...!

Nu i-am raspuns... nu ma cunoaste oricum, pentru el sunt o necunoscuta, sunt o straina, si stiu ca nu ma comport acum tocmai cum ar trebui sa ma comport! Dar de o luna toata lumea sare cu gura pe mine! Toata lumea imi spune ca nu fac bine ceea ce fac! Nimic din ceea ce fac eu nu e bine! Totul e gresit! Mereu ce fac eu e gresit! Mereu! Ce am facut rau acum ...

Am vrut doar sa stau langa el! Am vrut doar sa fiu aici cand se va trezii sa nu fie singur! Cu ce am gresit? Cea mica e bine, eu sunt bine, si acum si Ianis e bine, deci unde e greseala mea? Ca se revolta toti pe mine? Chiar atat de mult rau am facut ca am stat aici langa el??

Intr-un final am adormit, asteptand sa se faca dimineata! Sa plecam odata acasa. Odată ce am adormit noaptea a trecut foarte repede, oricum abia asteptam sa fie dimineață! Cand am auzit vocea lui Ray

-Sally noi mergem acasa, Ianis mai trebuie sa ramana in spital. E ok?

-Da... e ok!

-Nu voi lipsi mult promit iubito!

-Sa te faci bine. *a fost tot ce am putut sa mai spun* Ray mergem?

-Dar de unde toata graba aceasta? Mai stam putin si mergem acasa.

-Ok. Eu ma duc acasa acum imi e foame, si imi e putin greata. Vreau sa merg acasa. O sun pe Ann sa vina dupa mine ok?

-Dar nu mai stau nici eu atat de mult.

-E ok poti sa stai, vreau doar sa plec acasa acum!

-Ann e pe drum, poti sa iei masina si sa pleci acasa tu cu ea si Ann v-a veni cu mine.

-Cum sa o lasi sa conduca din moment ce a spus ca ii e rau! Ai innebunit??

-Oh Ianis, stai linistit sunt bine. E doar de la sarcina, nu e nimic grav!

-Dar, de ce nu mai vrei sa stai putin cu mine?

-Pentru ca nu ma simt tocmai bine, si cred ca e momentul sa merg acasa... adica nu cred, vreau sa merg acasa acum!