Chapter 32 ~ Fetiţa mea ~

200 9 7
                                    

Eram amandoi coplesiti, era un sentiment unic in lume nu cred ca voi mai simti acest sentiment vreodata! Probabil doar atunci cand o voi tine in brate! Sa in momentul in care voi pasi spre altar... iar cea mica v-a fi imbracata ca si mine cu o rochita tip printesa superba! Dar oricum nu se compara cu ceea ce am simtit amandoi, in momemtul in care am vazut-o pe micuta noastra Elsa! Fericirea de pe chipul lui ma facea sa ma simt cea mai implinita femeie de pe pamant, ma facea sa ma simt unica, ma facea sa ma simt iubita, cine s-ar fi gandit vreodata ca Ianis al meu este atat de sensibil? Bine il cunosteam, si stiam ca asa va reactiona, ca ochii lui se vor umple de lacrimi, dar cel putin nu de fata cu medicul, el nu se arata emotionat niciodata, el e mai tare decat o stanca! Sufletul lui pentru o persoana care nu il cunoaste nu e deschis deloc, el este acel gen de persoana care se deschide foarte greu, si daca nu il cunosti ti se pare cea mai dura si rea persoana! Prefera sa tina in el decat sa iti spuna ce are! Daca imi spunea mie cineva acest lucru inainte de a-l cunoaste, ca Ianis poate fi sensibil sigur nu credeam! Din prima clipa in care l-am vzut mi-am dorti ca el sa fie tatal copiilor mei si uite ca aici s-a ajuns, desi cateodata nu mai credeam nici eu ca acest lucru se va intampla! Ma enerva uneori atat de tare ca imi venea sa dau cu ceva dupa el, dar iata-ne aici privindu-ne minunea aceasta mica! Cine spune ca visele nu se implinesc, inseamna ca nu a visat destul! Mereu am primit de la viata ceea ce mi-am dorit! Desi trebuie sa recunosc am trecut prin multe greutati, si am intampinat multe dificultati, dar Dumnezeu intotdeauna da ce e mai greu doar celui caruia poate duce acel greu! Mi l-am dorit pe Ianis, l-am primit! Mi-am dorit sa avem o familie fericita! Si uite ca suntem pe cale sa o avem! Suntem pe cale sa fim o familie fericita! Chiar daca mai erau zile in care ne certam! Bine aproape tot timpul e din cauza mea, dar nah asa e intr-o relatie mai trebuie si certuri altfel nu am mai simti ca traim! Eu si geloziile mele ce sa mai zic.. asta e daca ma place asa ma place. Daca nu tot ma place pentru ca ne iubim!

-Sa-i sunam? *m-a intrebat Ianis*

-Sau le spunem cand ajungem acasa?

-Hmm.. cred ca asteapta si ei cu nerabdare...

-Da, stiu.. Hai sa ii sunam pe urma mergem la cumparaturi... Avem de modificat o casa intreaga...

-Da cam asa e.. Oh si cred ca si Nella cu Ann ar vrea sa stie ca vor avea o nepotica!

-Daa, sunt sigura de asta! Nici nu m-ar mira faptul daca ar fi aici amandoua cand am iesi din sala!

Doctorul mi-a dat o fotografie cu chipul micutei noastre! Era prima ei poza! Draga de ea!

-Micuta noastra! Acum am doua fetite! Va iubesc enorm de mult!

-Si noi te iubim!

Dupa ce mi-am sters burtica de acel gel care mi-a mai ramas, mi-am lasat bluzita jos, m-am dat de pe acea masa de ecografie jos i-am multumit doctorului pentru fotografie iar pe urma am plecat. Cand am ajuns in masina mi-am scos telefonul din geanta si i-am trimis mamei mele o poza cu nepotica ei! Iar pe urma am sunat-o, era normal sa o sun pe mama prima data! Chiar daca stiu ca fetele se vor supara pe mine ca am sunat-o pe mama prima data! Dar mama e mama! Ianis la fel l-a sunat pe tatal lui! Pentru ai da vestea cea mare!

-Alo mama!

-Da iubita lui mama! Ce e?

-Mama ti-am trimis o poza! Cu nepotica ta! Prima ei poza!

-Serios? Voi avea o nepotica? E fetita???

-Da mama! E fetita!

-Ohh doamne cat de fericita sunt! Nici nu poti sa iti imaginezi cat de fericita sunt ca voi avea o nepotica!!!

-Hai mama vorbim cand ajungem acasa, trebuie sa le sun si pe fete!

-Ok!! Pa pa!

-Pa mama!

Povestea noastrăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum