Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 6

* Perspectiva lui Nick*

Privesc inmarmurit cum usa se inchide in urma lui Luke care a iesit razand lasad un miros intepator de alcool.

-Hope, soptesc si incerc sa o iau in brate dar aceasta face un pas in directia opusa mie.

-Nu...

-Haide Hope, vino aici, ii zic si o apuc de mana stanga tragand-o in bratele mele.

-Nu pot sa cred, zice mai mult pentru ea, nu pot...

-Lasa-l ca nu merita, ii zic plambadu-mi mana de sus pana jos pe spatele ei si ma astept din secunda in secunda ca blonda din bratele mele sa izbucneasca in plans, dar nu o face.

-Iesi.

-Ce? intreb comfuz crezand ca n-am auzit bine ce a spus.

-Am zis sa iesi, vreau sa fiu singura, zice cu o fata in cer si alta in pamant dar eu nu ma clintesc nici macar un milimetru. Ori iesi tu, ori ies eu exact asa cum sunt imbracata!

-Iubito...

-Iesi afara omule, ce nu intelegi? striga si cred ca replica lui Luke a daramat-o atat pe interior cat si pe exterior la ce reactie are.

-Hope, vreau sa te calmezi pentru numele lui Dumnezeu, daca chiar vrei sa plec, plec si vorbim dupa, ok?

-Iesi! urla si arunca cu vaza de flori in usa lasand apa sa se scurga pe podea si eu ma uit ca prostul la ea.

-Ho..

-Nick iesi acum daca vrei ca mai tarziu sa vorbim, imi spune cu jumatate de gura si o aprob din cap luandu-mi boarfele lasa-te pe jos imbracandu-ma imediat si ies lasand usa sa te tranteasca.

-Te omor Luke, am marait mai mult pentru mine in timp ce ma indrept catre masina de care statea rezemat un tip. Ba nene vezi ca ai gresit masina de rezemat! il atentionez eu si il incepe sa rada.

-Asa faci ma?! Lasa ca te tin eu minte, zice Josh facandu-ma sa ma destind putin si il iau intr-o imbratisare caracteristica noua.

*Perspectiva lui Hope*

Cand i-am auzit cuvintele iesindu-i din gura creierul meu a renuntat la a procesa altceva in afata de ce am auzit numai cu cateva secunde mai devreme. Nu pot sa cred ca el crede asta despre mine... Ma las usor in genunchi langa pat sprijinindu-ma de el. Lacrimile au inceput si ele sa-mi paraseasca ochii imediat ce am inceput sa ma gandesc din nou la scena de mai devreme. Il iubesc pe idiotul de Luke si imi este foarte greu doar sa ma gandesc la el. Nu il inteleg?! Am trecut peste toata prostiile lui si acum ce face?

Lasand acest gand incerc sa ma ridic si pornesc spre baie, deschid usa usor si incerc sa apuc un prosop de pe chiuveta dar privirea imi fuge la reflexia mea din oglinda. Parul e asemenea unei tufe de boschet din misjlocul campusului, ochii rosii cu o oarecare tenta de violet din cauza ochilor mei albastri ca cerul, de fata nu mai zic ca atat oribil si asta dupa doar o ora de plans, iar buzele mai au putin si incep sa-mi sangereze din cauza muscaturilor pe exercit asupra lor. Lasand la o parte necnoscuta din oglinda ma indrept cu pasi marunti spre usa pentru a strange cioburile si sa sterg apa facuta de vaza sparta. Apuc cate un ciob, mai mare sau mai mic, si il pun in prosopul ud de la apa si apoi il leg aruncandul in cosul de gunoi fara sa ma mai gandesc de doua ori. Ce am facut?! ma tot gandesc. Am alungat singura persoana ca imi era in momentul de fata doar pentru a ma gandi la ce?! La un dobitoc si la razul sau in momentul in care m-a facut curva? Incep sa cred ca bancurile pe baza blondelor sunt adevarata la cum am reactionat. Sunt scoasa din gandurile mele ''negre" in momentul in care pe usa se strecoara capul rocat al Mariei radiind de fericire si pe mine ma loveste o "partida" de plans de n-a vazut Parisul.

-Ce s-a intamplat? striga panica si din 2 pasi ajunge langa mine cand vede ca n-am de gand sa-i raspund, ci sa continui cu raul format pe fata mea. Hope! tipa ea facandu-ma sa-mi ridic capul din palme. Ce s-a intam... exact cand sa-si continue intrebarea pe usa intra si Jane careia ii cade cerul in cap cand ma vede si se repede la mine apucandu-ma de brat.

-H ce s-a intamplat cu tine? intreaba si ea panica iar pe mine ma loveste un nou rand de lacrimi si suspine pe care reusesc sa-l opresc cu greu in momentul in care incep sa le povestesc celor doua fete din fata mea care isi schimba culorile de pe fata mai repede ca un curcuber printre injuraturile spuse in soapta sau nu sau printre micile morale pe care mi le mai tinea una dintre ele in pauzele in care trageam aer in piept crezand ca o sa lenis.

-Il castrez, spune printre dinti Jane, cum sa-ti zica asa ceva cand dobitocul naibi stie el prea bine ce a facut cu aia?! spune indignata. Si tu cum ai putut sa-l dai afara pe Nick, esti nebuna?

-Cred ca da... stiu ca sunt proasta ca l-am dat afara cand aveam cea mai mare nevoie de el, dar acum nu mai pot da timpul inapoi...

-Du-te dupa el, zice Maria ridicandu-se de pe pat cu mainile in sold. Nu mai sta ca proasta si du-te dupa el, mai spune o data doar ca te data asta cu un ton autoritar facandu-ma sa ma incrunt. Nu mai beli fasolea la mine de parca ai fi in cratita la fiert si du-te dupa el!

-Pai nu stiu unde este...

-Stiu eu, zice Jane, e cu Josh la cafeneaua de peste drum, mergem?ma intreaba si o privesc confuza.

*Perspectiva lui Josh*

-Pai si tu de ce naiba ai stat ca prostul si nu i-ai ars una? il intreb pe idiotul din fata mea.

-Era beat, era maciuca, ce naiba?! Poate il loveam si dadea cu capatana aia lui de leguma de ceva si murea dracu', numai pe el nu l-am avut pe constiinta! sare el ca ars;

-Pai acum ce o sa faci?

-Sincer? ma intreaba Nick si il aprob usor din cap luand o gura din cafeaua neagra. Habar n-am!

-Eh eu stiu ce o sa faci! ii spun sigur pe mine o data ce am pus ochii pe Jane.

-Ce? intreaba ridicandu-si o spranceana.

-Sarut-o! ii zis scurt cu zambetul pe bune.

-Pof... vrea el sa zica ceva dar nici o sansa ca blondina ii sare in brate sarutantu-l cu foc, eu i-am spus ce sa faca dar prostul sta cu mainile in sus speriat de reactia iubitei sale care incearca sa-l faca sa-i raspunda.

-Sarut-o prostule! ii mai zic o data si de data asta se pare ca ma asculta punandu-si mainile pe spatele ei.

-Ce-a durat atat? imi intreb iubita si o trag langa mine , iar din spatele ei rasare o mica roscata ce ne zambea.

-A trebuit sa potolim salbaticiunea blonda, ma lamureste Jane.

-Iar tu cine esti? o intreb eu pe fata care s-a aseza langa cei doi amorezi care incearcau sa-si recapete respiratia.

-Ea este Maria, colega mea de camera, zice Hope cu bratele in jurul lui Nick.

-Imi pare bine! ii zic eu si dau mana cu ea.

-Iar ei Maria sunt Jane si Josh, cei despre care v-am spus ca vor completa grupul, continua Hope .

-Pai asta inseamna ca mergeti si voi la film cu noi, nu? ne intraba Maria si eu intorc capul spre Jane care nu-si putea opri zambetul.

-Mergem? o intreb eu si ma aproba printr-o inclinare din cap si un sarut scurt.

-Dar in loc de a da bani pe bilete am eu o idee, adauga iubita mea, nu vreti sa veniti la noi?

-Hm... nu e o idee rea, zic eu si ma intorc cu privirea spre cei 3, veniti la noi?

-La voi? intreaba Nick.

-Da, ne-am luat un apartament langa campus, le explic eu. Deci... veniti?

-Eu merg, zice Hope si Nick ii arunca o privire mustratoare, adica noi, se corecteaza ea iar eu imi intorc privirea spre micuta roscata. Voi veniti?

-Lasa-ma sa dau un telefon, zice si imi zambeste cu un aer usor copilaresc ridicandu-se de la masa.