Capitolul 8

4.9K 289 7
                                    

*Perspectiva lui Nick*

Pana la urma Hope s-a calmat, cu greu,dar s-a calmat si am reusit sa terminam filmul ca mai apoi sa stam si la putina barfa pentru a ne cunoaste. Si eu mi-am cunoscut colegul de camera, Victor. Acum ma aflu in fata camerei lui Hope alaturi de Maria si Victor.

-Hai Maria ce iti ia atat de mult timp sa deschizi usa aia blestemata, ma rastesc eu in soapta pentru ca nu vreau sa o trezesc pe blonda din bratele mele.

-Pai da ce naiba sa fac daca e bezna si nu vad nimic? se rasteste si aceasta la randul sau.

-Daca nu ati mai face scandal ca doi plozi de clasa intai ati vedea intrerupatorul de langa usa, ne zice Victor pasiv si de o data se aude un click si totul se lumineaza. Acum deschide usa aia ca avem treaba!

-Vai da ce nerabdator esti pisoiasi, se pisiceste Maria.

-Nu ma forta iubito ca te pun jos, o avertizeaza Victor.

-Maria, marai eu,deschide usa!

-Gata disperatule, spune si o deschide cat ai clipi facandu-mi loc sa intru. Sa stati cuminti! adauga pe un ton pervers si arunca cheia pe patul din stanga apoi dispare.

Cu misca calculate o las pe micuta felina usor cu capul pe perna, iar corpul pe asternuturile colorate ale patului si incerc sa-i "imblanzesc " pletele ce se avantau peste tot. O sarut pe frunte cu grija pentru nu vreau sa se trezeasca si ea mormaie ceva indescifrabil intinzandu-se ca o pisica. Cand dau sa ma ridic pasind spre usa vocea ei ma opreste.

-Nick nu ma lasa si tu! mormaie ea si eu ma aplec din nou deasupra ei.

-Niciodata...

Nici nu mai stau sa pierd tmpul aiurea si imi dau tricoul jos langa tenisi aruncati langa patul celalalt. O inping usor pe bloda si ma asez la marginea patului lasand-o sa-si puna capul pe pieptul meu mangaind-o pe spate.

*Dimineata*

-Hope telefonul suna! mormai eu. Hope! nu reusesc sa primesc nici o reactie nici a doua oare si cad recunosc soneria sar la marginea patului apucandu-mi telefonul de pe noptiera.

-Da?

-Nick avem probleme, ma anunta vocea ingrijorata a tatei.

-Ce s-a intamplat? il intreb eu in soapta cand o observ pe blonda din patul celalalt ca se foieste, si da sunt in celalalt pat pentru ca pe la vreo 2 dimineata m-a impins Hope de m-a facut ca musc din podea.

-Trebuie sa vii acasa!

-Stai 2 minute sa ma inbrac si sa ies afara ca nu pot vorbi, ok?

-Bine, hai misca-te mai repede...

Imi caut cu privirea tricoul si cand l-am zarit mi-l trag peste cap din doua miscari si ma incalt din mers. Apuc atat cheile de la masina cat si cheia din patul lui Hope pentru a inchide usa camerei. Cum mi-am pus telefonul la ureche il tin cu umarul si rotesc cheia in usa apoi ii dau drumul pe sub aceasta, sper sa o vada din prima si sa nu-mi faca vreo criza, revenid...

-Acum explica-mi pentru ce m-ai spucat tu pe mine la 5 dimineata? ma ratoiesc la tata.

-Trebuie sa vii acasa pentru numele lui Dumnezeu, imi repeta el. Acasa in Londra...

-Cat de rea este situatia? intreb oarecum panicat.

-Sunt pe cale sa pierd tot si daca am pierdut firma, ne-am dus dracu toti, de la omul de serviciu pana la mine, la tine si la mama ta, ramanem fara nici o amarata de fisa pentru un tonomat, spune temator.

Domnişoara Moore Vol. II  |FINALIZATĂ|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum