Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 16

De pe strada am ajuns la spital, unde am aflat ca scumpa si iubita mea Hope este intr-o stare deplorabila. De pe hol am ajuns pe acoperis, unde m-am jucat cu marginea acestuia in mii de feluri in numai cateva minute si asta fac si acum sau cel putin faceam pentru ca m-am dat jos mergand spre intrare.

-Unde pentru numele lui Dumnezeu ai umblat?! sare mama soacra la mine, numai de gura ei nu aveam nevoie.

-Fii draguta si scuteste-ma, mormai eu trantindu-ma pe scaun.

-Ai grija cum vorbesti, ma atentioneaza ea si eu ma ridic,

-Cum vorbesc?! Logodnica mea este in sala aia nenorocita de operatie la dracu' si eu stau aici neputincios plin de sangele ei, uita-te daca nu vezi bine! Este al ei si in momentul de fata asta e singurul lucru pe care il mai am de la ea, asa ca fa bine si lasa-ma! marai furios la ea si expresia fetei i se schimba imediat la un nervoasa.

-Pe cine a luat fica ma, maraie si ea.

-Pe cine a luat? Nu-ti convine? Dispari cine te opreste, tip eu si dau cu pumnul in perete.

-Gata fiule, calmeaza-te, incearca tata sa ma potoleasca apucandu-ma de brat si eu imi pozitionez capul in scobitura gatului lui, habar n-am cand a ajuns aici si nici nu-mi pasa.

-Daca moare? il intreb si cad in ghenunchi pentru a doua oara in seara aceasta in fata cuiva.

-Nu va muri, vei vedea, doar incearca sa rezisti...

-Dar e foarte greu, rostesc printre suspine.

-Daca spun ca stiu cum te simti, as minti, dar incearca , pentru ea macar...

-Cand se trezeste poate faci bine si nu te mai apropii de ea, aud vocea scorpiei pe care nu-mi vine sa cred ca chiar o placeam, si fara sa stau pe ganduri ma pun in fata ei.

-Nu imi pasa ce crezi sau ce vrei tu, dar daca te-ar duce capul ala ti-ai da seamana ca nu ma aflu intr-o situatie mai buna a a ta, nu tu ai gasit-o intr-o balta de sange, ci eu, asa ca te rog pentru numele si suftelui ei, termina si gandeste inainte sa mai spui altceva, bine? tip si plec spre iesire.

*Perspectiva lui Jane*

-Nu puteai sa fii mai rea de atat? o intreb eu pe femeie privind-o cu sila. El chiar o iubeste si tu stii asta si chiar nu merita sa-ti versi tu nervii pe el, ii aratandu-i palmele. Vezi? Tu nu ai fost acolo si nu stii cum a reactionat, asa ca fa bine si lasa-i putin spatiu ca nu el a bagat-o in spitalul asta nenorocit, adaug eu si apoi ma intorc in bratele lui Josh.

-Jane, Josh? rasuna tipetele Mariei pe holul spitalului.

-Hei, mormai eu stergandu-mi lacrimile.

-Unde e?intreaba Elena.

- Si in primul rand ce s-a intamplat? zice si Rares.

-Un jegos a dat cu masina peste ea, zice iubitul meu.

-Si cum cum e? E bine? intreaba si Victor.

-E in sala de operatie, doctorii au zis ca vor face tot ce e posibil ca sa-i salveze pe amandoi, le explica Josh.

-Amandoi?! exclama cei doi baieti.Nick e bine?

-Da el e bine, insa copilul nu stiu, zic dand din cap fernetic incercand sa-mi abtin lacrimile.

-Unde e Nick? se aude o vocede femeie si toti ne intoarcem spre ea.

-Nu stiu iubito, murmura tatal acestuia. A plecat...

-Cine este sotul doamnei Hope Moore? intreaba doctorul aparut de nicaieri.

-Nu are nici un sot, rosteste vocea goala a femeii pe care Hope o numeste mama.