Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 29

-Mami, mami, mami! ma striga Issac in timp ce alearga in jurul meu.

-Ce e puiule? imi intreb puisorul ciufulindu-i parul.

-Esti foarte, dar foarte frumoasa!

-Mersi Issac, ii zic si ii sarut fruntea.

-Esti superba, suspina Elena care numai ce si-a facut aparitia. Nu credeam ca voi vedea o mireasa mai frumoasa...

-Iti multumesc din suflet, Maria unde este?

-Maria e afara cu tatal tau si cu micuta Lexi, ma lamureste aceasta si apuca vloalul. Hai sa ti-l pun!

-Te rog, zic scurt si ma aplec putin oferindu-i sansa sa mi-l prinda in par.Am emotii, ii marturisesc eu si usa de la intrare se deschide lasand sa-si faca aparitia barbatul ce mi-a "colorat" copilaria. Tata...

-Buna frumoasa mea, esti gata? ma intreaba el si genunchi parca mi s-a inmuiat subit.

-Da, raspund cu jumatate de gura si nici macar eu nu ma cred.

-Buchetul tau, imi spune Elena si imi intinde buchetul format trandafiri mov. Acum stai doua secunde sa le chem si pe celelalte domnisoare, murmura si iese pe usa.

Nu credeam ca ziua asta va veni vreodata, adica nu stiu, nu ma asteptam sa fie asa de devreme ca sa zic. Facultatea am facut-o trecand peste toate evenimentele care au fost pe tot parcursul acestor ani. Acum... sunt eu cu tata asteptandu-mi domnisoarele de onoare.

Stau si privesc lung buchetul pe care il strang cu toata puterea atunci cand fetele pasesc in camera avand-o in frunde pe Lexi. Fetele mele mari, Maria, Elena,Lucy si Jane, sunt toate imbracate in rochii ce au o usoara tena de roz coral cred sau poate mai bine zis un roz pal, cu o bretea pe umarul drept cazand pana in pamant, iar micuta mea printesa cu par nisipiu are niste aripioare de fluturas si o rochita din tul, mai exact un tutu cu nuante de un albastru sters si usoare tente de lila. Aceasta tine in mainilie ei mici un cosulet in care se afla petale de trandafiri.

-E superba, imi sopteste tata si tot ceea e fac eu este doar sa zambesc simtind cum inima imi creste.

-Suntem gata? intreaba Maria si eu trag aer in piept.

-Sa-i dam drumul! zic hotarata.

-Esti sigura ca nu vrei sa te razgandesti? rade tata si eu ma incrunt la el pozitionandu-ma in spatele fetelor, dar nu inainte de a-mi saruta cei doi copii.

-Nu, nu acum si niciodata. Sunt la un pas de fericire...n-am de gand sa dau cu piciorul la o viata perfecta! spun hotarata.

-Ma bucur, zice tata mandru si usile se deschid lasand soarele sa intre in incapere.

Pasesc alaturi de tata pe o melodie lenta ce este cantata de mica formatie pe care Josh a angajat-o cu doar 2 ore inainte de nunta. Asta insemna sa-i lasi si lui sarcini, ma rog... simt cum gazonul de lasa sub pantofii mei, iar rochia mangaie firicelele de iarba, dar ceea ce este cu adevarat divind este imaginea celor doi micuti in fata "alaiului": Issac sta langa Lexi avand grija ca nu cumva sa cada cu toate ca inevitabilul s-a intamplat si micuta a cazut facandu-ne sa ne oprim. Tatal Elenei o ajuta sa se ridice rapid si aceasta isi reia pozitia pasind cu incredere.

Imi ridic privirea de la cei doi micuti o data ce Issac si-a luat sora de mana si in gasesc pe Nick privindu-ma atent din cap pana in picioare. Este imbracat intr-un costum albastru inchis, o camasa alba asortata cu un papion albastru deschis si un pulover rosu pentru care il voi omora... doar i-am zis ca nici nu vreau sa-l prind cu el, in fine... si niste pantofi negri.

Ne apropiem din ce in ce mai mult de foisorul amenajat in gigantica curte a noii noastre case, poveste lunga cu mutatul, dar sa stiti ca era acel moment in care sotul trage de sotie ca sa ajunga mai repede acasa, astia eram noi, eu si Nick, doar ca el juca rolul sotiei pentru ca eu nu voiam sa ma mut cu toate astea, cine se lupta cu nebunul?!