Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 20

*Perspectiva lui Nick*

*o saptamana dupa nunta*

-Trebuie sa intelegi ca nu esti bine, tip la ea si ma feresc o data ce aruca cu farfuria spre mine din nou.

-Ba sunt bine, tu nu esti normal la cap, riposteaza ea.

-E doar un psiholog, nu e vreo camasa de forta! spun pentru a mia oara.

-Tu ce nu intelegi din " nu merg la psiholog"? ma intreaba ironica.

-Hope, incep eu calm, nu esti bine si trebuie sa intelegi asta.

-Dar sunt bine...

-Esti atat de bine incat mi-ai dat mirobolanta scuza " plang din cauza cepei" in miez de noapte in pat, spun accentuand fiecare cuvant in parte si micuta razboinica lasa in final cana jos pe blatul chiuvetei.

-Doare, murmura ea si eu stau mut. Doare foarte tare sa stii, adauga ea intorcandu-se cu spatele la mine sprijinandu-se in maini.

-Si din cauza asta sunt eu aici, rostesc calm si fac cativa pasi pentru a ajunge la ea si o intorc cu fata la mine cuprinzandu-i fata in palme. Te iubesc si vreau sa treci pe asta alaturi de mine.

-Tu nu stii cum e sa pierzi un copil, spune printre dinti.

-Nu, nu stiu e adevarat, dar stiu cum se simte un tata ca si-a pierdut copilul nenascut.

-Ai de gand sa renunti la psihologul ala? ma intreaba siin privirea ei se poate observa cu usurinta o scanteie.

-Esti imposibila, marai eu la blonda si aceasta isi da capul usor pe spate pentru a ma distruge din priviri.

-Ce ma? Eu sunt imposibila? Tu esti un catar incapatanat! maraie si ea.

-Ba nu!

-Ba da! tipa si iese din bratele mele. Sa ma cauti cand ai terminat cu prostiile! zice si pleaca din bucatarie trantindu-mi farfuria uda in brate.

-Unde pleci ? Aici stai si tu! tip in urma ei, dar micuta mea blondina tranteste usa dormitorului.

*peste 3 ore*

-Unde este iubita mea? tranteste usa Josh rosu la fata si eu fac un pas in spate.

-Cu iubita mea, mormai si ii arat cu degetul livingul, apoi Josh face o pirueta si merge spre acesta.

-Imi spui si mie ce mama naibi faci aici? tuna el.

-Buna Josh! spune Hope zambind si acesta ii arunca o privire urata.

-Taci si nu te baga, maraie el si blonda se lasa inapoi in canapea.

-Usor armasarule, adaug eu si-l bat pe umar.

-Si tu la fel, zice catre mine si isi intoarce privireaspre Jane care se facu micuta in canapea. Tu sti unde trebuia sa fim noi acum?

-Huh?!

-La cina cu parinti nostri! spune pe un ton apasat si iubita sa face ochii mari.

-Ohh fuck... am uitat! zice si se ridica in genunchi apucand speteaza canapelei in palme. Ai anulat?

-Ce sa anulez?! Misca-te acum ca ti-o iei! zice urcand vreo doua octave.

-Dar sunt aici cu prietea mea, incearca aceasta sa-l indulceasca.

-Aaaaa, stai sa le dau un mesaj parintilor mei sa le spun ca nu putem veni ca nu ti-ai luat portia zilnica de barfa, o ia la misto Josh. Daca nu-ti gasesc curu-n masina in 30 de secunde diseara nu pupi somn!