Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 9

-Tu vorbesti serios? il intreb privind inelul cu o piatra destul de impresionanta.

-Da si sunt gata sa ma insor cu tine oricunde si oricand, numai sa accepti! spune hotarat iar eu il privesc cu o oarecare neincredere.

-Vino cu mine! ii spun si il fac semn spre canapea. Ce s-a intamplat?

-De ce ai crede ca s-a intamplat ceva?

-Cred asta pentru ca tu nu mi-ai dat nici un , nu stiu cum sa-i zic, nici un indiciu ca ai vrea sa facem asta in momentul de fata si ne cnoaste de aproape 3 ani Nick. Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi ce s-a intamplat?!

-Trebuie sa plec, rosteste atat de incet incat am impresia ca bate vantul.

-Ce?

-Trebuie sa plec!

-Poftim?!

-Da, trebuie sa plec 4 luni din cauza tatei, spune dezamagit privind in pamant, dar tot imi ia mana intr-a sa.

-E bine?! S-a intamplat ceva grav? Daca da sa stii ca merg cu tine!

-Nu, este bine, dar in ultimul moment a pus firma pe numele meu din cauza unor probleme aparute de nicaieri, asa spune el. Si sunt 4 luni la mama dracu' in Londra...

-Pai si ce o sa faci? intreb incercand sa-mi stapanesc gandurile negre.

-Nu am ce face, trebuie sa plec. A vorbit chiar si cu "ala de sus" pentru a putea veni acasa, chiar mi-a rezervat si bilet lunaticul.

-Cu Dumnezeu?

-Nu ma, cu directorul si profesorii, stii tu... si nici nu vreau sa ma gandesc ca trebuie sa te las aici.

-Hei ia uita-te tu la mine, zic si il trag de barba spre mine, totul va fi bine, ok?! Nu ai de ce sa-ti faci griji!

-Dar...

-Nici un dar, totul va fi bine, m-ai inteles? Tu trebuie sa pleci doar pentru 4 luni, nu o viata. Cand te vei intoarce vom continua ce am inceput, defapt ce tot spun eu, ce sa continuam? Noi nici macar nu ne-am oprit, noi ne iubit si amandoi o stim, nu?

-Doamne cat de iubesc uneori! striga zambind tragandu-ma la el in brate si eu incep sa rad. Sigur e totul ok daca plec?

-Da, nu-ti mai face atatea probleme ca totul este bine, incerc sa-l calmez.

-Dar Luke? pune mirobolanta intrebare.

-Cu Luke nu-i nimic si tu stii asta, nu inteleg de ce ma tot bati la cap cu asta!

-Pentru ca... mormaie el cu jumatate de gura si eu il incurajez din priviri. Pentru ca la un moment dat am crezut ca mai tii la el in felul "ala", atunci dupa provocarea unuia dintre cei doi J.

-Serios?!

-Da... si vreau sa stii ca si eu sunt intelegator in caz ca vrei sa ma lasi, eu nu-ti pot ordona sa faci ceea ce nu vrei, zice cu fata trista si incep sa cred ca-i mai prost decat lasa sa se vada daca crede tampenia asta si cu toate ca el inca vorbeste il intrerup.

-Esti prost? intreb senina.

-Ce?

-Ce ai auzit, esti prost? repet eu.

-Nu...

-Crezi sau stii sigur?

-De ce ma intrebi asta?

-Pentru ca nu pot sa cred ca tu , iubitul meu de aproape 3 ani de zile, crezi gogomania pe care ai zis-o! Cum pana mea poti sa crezi ca eu te-as lasa pentru tipul care m-a inselat cu o panarama cat timp eu eram plecata? ma rastesc la el.