Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 26

*Perspectiva lui Hope*

    *Dupa cateva luni*

-Sa-mi pregatesc biletele de avion? il intreb in timp ce incerc sa ma ridic in sezut.

-Hai mai taci, maraie el. Ai avut dreptate, ce vrei?! 

-Vrei sa il tii? il intreb pe proaspatul tatic.

-Mai intrebi?! zice si se repede la mine ridicandu-l pe micut cu grija, apoi e aseaza pe fotofiul de langa pat.

    Este perfect. El, noi si tot ce e in jurul nostru. Micutul ne-a completat viata. Acum stau si il privesc pe Nick cum sta ca pe ace ca sa nu-i face vreun rau copilului.

-Stai mai calm, te descurci! il incurajez eu si ma las usor pe perna.

    Cred ca ultimele 8 luni au fost cele mai grele luni din viata mea. In fiecare seara Nick ma punea la poza ca sa vada cat a crescut ca sa nu mai zic ca avea si un centimetru, poveste lunga...

   Cu toate ca a fost greu, pot zice ca a meritat din plin. Fiecare minut l-am petrecut impreuna si cand zic asta nu glumesc. Baietasul asta parca era el insarcinat, nici macar o secunda nu m-a pierdut in vedere, poate doar seara cand dormeam, dar nici atunci nu cred.

-Este frumos, sopteste el si se apropie de patul meu.

-Nu e frumos, zic eu si el isi ridica privirea la mine. E perfect!

-Baietelul meu, rasifla el.

-Al nostru, il corectez eu. Egoistule, rad de el.

-Hai gata liniste! mormaie el si se aseaza inapoi in fotoliu cu piticul nostru.

-Josh misca-te mai repede, tipa Jane si intrand pe usa salonului.

-Ce mare te-ai facut, rade Nick.

     La o doua saptamani dupa marea lor impacare din mansarda, nici acum nu stiu ce au vorbit de s-au impacat, Jane a venit in livingul nostru alaturi de Josh si ne-a aruncat marea bomba. Si nu stiu daca va vine sa credeti chiar si Josh a lesinat, la propriu, el ala mare si tare care radea de Nick..

-Ha ha ha, se stramba fata. Misca-te ba omule, urla din nou la Josh.

-Nu mai tipa nebuno, urla si Josh la el o data aparut pe usa. Esti intr-un spital, nu intr-un sanatoriu!

-Te culci pe canapea, maraie Jane si se intoarce catre patul meu.

-Dar...

-Shht! Ce faci scumpo? ma intreaba cu glas bland si ma apuca de mana.

-Sunt bine acum. Uite, zic si intorc capul. Micutul e la Nick!

-Asta va fi un adevarat vanator, spune incantat Josh.

-Nu-i mai baga in cap prosti micutului, maraie sotia acestuia.

    Aaaa... da, am uitat sa va zic. S-au si casatorit in saptamana urmatoare dupa impacare. Ce pot sa zic, sunt mai rapizi ca noi si tot o data si mai nebuni!

-Dar e mic femeie si nu aude nimic, se apara acesta si eu cu Nick ii privim amuzati.

-Ahamm... vezi sa nu. Asta mic va fi mai inteligent ca tine, rade ea.

-Mama ce noroc aica te iubesc ca pe ochii din cap, zice exasperat si o strange in brate sarutandu-i tampla.

-Cum a fost nastere? ma intreaba Jane.

-A fost bine, spun zambitoare.

    Vezi sa nu... cred ca a fost cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata, daca te uiti cu atenti si acum Nick mai are urme de la unghiile infipte in mana sa. Am urlat, tipat, injurat si tras sau lovit pe cine a apucat printre lacrimi. Nici un comentariu... a fost groaznic, dar merita!