Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 13

-Cum iti mai este obrazul? ma intreaba Nick pentru a nu stiu cata oara pe ziua si eu doar pufnesc, apoi ii arunc o privire naucitoare printre gene apucand halatul de pe fotoliu si ies pe balcon.

Aerul rece imi loveste pielea facandu-ma sa strang halatul mai tare. A trecut o saptamana de la incidentul cu Luke,iar cand parintii mei au auzit de el si nici in momentul de fata nu stiu de la cine au auzit, mi-au ordonat sa ma mut din campus intr-un apartament, iar iubitul meu i-a sustinut. Asta am si facut impreuna cu Nick pana la urma si ma sacaie mai rau ca mama.

-Hei... murmura si isi strecoara mainile in buzunarele halatului alaturi de ale mele.Te-ai suparat?

-Nu Nick, nu m-am suparat, spus sincera, dar ma enervezi mai rau decat mama cand ma tot freci la cap cu "Cum iti mai este obrazul? Te mai doare?!", pe bune acum esti fenomenal!

-Stiu, dar imi fac griji si tu stii asta. Chiar daca nu te mai doare si vanataia aia ti-a trecut aproximativ tot stau panicat, rosteste lasandu-si capul pe umarul meu stang.

-Stiu si am inteles asta, dar o duci la extrem! rasuflu usurata de faptul ca si el stie ca ma enerveaza deja. Incearca sa treci peste chestia asta pentru ca nu mai conteaza...

-Off Hope, ce noroc are idiotul cu tine, maraie el pupandu-ma pe gat si zambesc incontrolabil.

-Stii ce nu mi-ai spus...

-Hm?

-Daca te mai intorci la tatal tau, stii tu, pentru afacere in caz ca n-ati incheiat toate minunatiile pe acolo,spun si ma intorc pe calcaie cu fata la el.

-Pai... pe moment totul e rezolvat, nici noua nu ne-a venit sa credem ca nu mai erau necesare lunile alea si ma bucur tot o data ca l-am vazut si pe tata, vorbeste cu buzelele lipite de fruntea mea.

- Inca 4 ani de facultate si dupa scapam de balamuc, ma amuz eu.

-Ba nu, neaga el si eu imi dau capul pe spate privindu-l curioasa.

-Cum adica nu?

-Pai dupa o sa fie un balamuc si mai mare pisicuta, mai ales daca o sa ai doi copii, rade el si eu ma incrunt.

-Tu vorbesti serios?! ma mir eu.

*Perspectiva lui Nick*

-Cel mai serios! ma amuz eu de blonda din fata mea apoi o sarut pe frunte inca o data si o trag in bratele mele. Hai inauntru ca e mai cald, zic si o trag dupa mine.

-Acum serios Nick, tu vrei doi copii?! zice parca panicata cand ma asez cu ea in brate pe canapeaua pe care pot sa zic ca o divinizez pentru ca e moale.

-Dap, doi, o fata si un baiat, il spun eu facandu-ma putin mai comod si incep sa-i mangai parul blond.

-Pai si eu ce o sa fac cu cariera mea...

-Tu ce o sa faci?!spun ganditor. Tu vei fi codirector la firma noastra alaturi de mine, ii explic eu si aceasta isi salta capul de pe pieptul meu.

-Hm... mormaie ea dand din nasuc. Suna bine, zice scurt si se lasa ca o balena inapoi pe pieptul meu, ceea ce ma face sa pufai. Si cum vrei sa-i cheme pe copii?

-Pe baiat o sa-l cheme Jake sau Issac, dar pe fata chiar nu stiu, asta e treaba ta!

-Eh... va fi ceva dragut oricum, ca de exemplu: Lexi sau Crystal sau Rosalie.

-Imi place cum suna, nu ar fi frumos daca am avea 5 copii? Asa am putea folosi toate numele, spun incantat si capul blondei se ridica pentru a doua oara doar ca de data aceasta este acompaniat de un deget amenintator.

-Stai in banca ta craiule, ai 2 si fi multumit cu ei! ma mustreaza ea.

-Fie... 3 pana la urma, mai adaug eu unul din oficiu, spun serios dar degetul ei ma atentioneaza din nou, fie 2!cedez eu si ma intorc la lucrul pe care il faceam mai devreme, magaiatul parului.