Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 24

*Perspectiva lui Josh*

 -Pai si acum ce faci? ma intreaba Nick dupa un timp.

-Tu esti chior sau nu te prefaci? Nu vezi?! Stau in fotoliu, zic invartind telecomanda.

-Nu te duci dupa ea? intreaba si arata catre hol, presupun ca arata catre usa.

-Nu... daca nu vrea sa inteleaga, eu ce sa-i fac? zic si ridic din umeri primind ca rasplata un picior in fotoliu care ma zgaltaie. Ce ai ba omule? sar la el.

-Tu esti prost sau prost?! maraie el la mine. Du-te in pana mea dupa ea, nu fi idiot!

-Eu?!

-Nu ma-ta, logic ca tu fraiere. O iubesti? ma intreaba si eu aprob din cap. Atunci du-te dupa ea! tipa la mine si ma ridic cat ai zice peste in picioare si pornesc spre usa.

-Idiotule! urlu si inaintez.

-Nu ca tu ai fi mai bun ca mine, maraie el.

-Uite ca sunt, eu a duc dupa ea, pe cand tu... tu freci menta ca prostul in canapeaua mea. Care-i idiotul dintre noi doi acum? il intreb si imi iau haina.

-Nu te mai da destept ca ti-o iei, ma ameninta si ies pe usa.

*Perspectiva lui Jane*

-Pai si tu ce ai facut? ma intreaba.

-Pai ce sa fac?! I-am dat cu geanta in cap, apoi am iesit din bar, dar asta numai dupa ce i-am zis sa-si bage atat inelul, cat si nunta-n cur! ii explic eu.

-Inel? Ce inel Jane? sare Hope. Si ce nunta? Sa dea naiba... lipsesc si eu 2 zile si se intampla o multime de lucruri.

-Ehh... stai calma, nu se mai intampla nimic. Si ca sa stii si tu, m-a cerut aseara in dus, zic si chicotesc exact ce prietena mea la telefon.

-Asta nu-i zdravan la cap, rade ea. Pai si il crezi sau nu?

-Nu stiu Hope, chiar nu stiu in momentul asta sa mai cred, zic si expir zgomotos.

-Il iubesti? rasuna o voce groasa pe partea cealalta.

-Cine-i ala? intreb suspicioasa.

-E Luke, mormaie ea.Si sa nu crezi ca nu stiu ce ai facut, zice si imi pot imagina ca si-a ridicat si degetul.

-Ma rog... am facut, n-am facut, dar se simte din glasul tau ca esti mai bine, constat fericita.

-Poate sunt, poate nu sunt. Lasa-ma pe mine, tu zi ce ai de gand sa faci cu logodnicul tau acum?!

-Baaaa... mie tot nu mi-a raspuns la intrebare, maraie Luke. Il iubesti?

-Da ma disperatule il iubesc, marai si eu.

-Atunci? Ce mai astepti? Tu chiar crezi ca ar fi el atat de destept incat sa te insele? intreaba el amuzat.

-Tu nu ai auzit de minuni? rade Hope si eu scot un marait amenintator. Gata boss, zic cei doi la unison.

-Radeti voi ca eu sufar aici, ma plang eu si pornesc masina.

-Uf... ne pare rau. Acum ce faci? intreaba Luke.

-Vin la voi, zic cu nonsalanta. Ma primiti?

-Ce intrebare e asta? Logic ca te primim, urla prietena mea.

-Nici un comentariu, mormaie Luke. E la frigider cauta curmale, zice parca putin exasperat si eu incep sa chicotesc. Ia si tu cateva daca tot vi incoace.

-S-a facut, dar o sa ateptati nitel, zic eu si opresc in fata semaforului.

-Oricat e nevoie. Pa!

-Va pup! 

*Perspectiva lui Nick*

   Josh se tot invarte ca un catel pierdut prin living de vreo 2 ore pentru ca nu a reusit sa dea de printesa lui. Acum Jane i-a facut-o...

-Ai sunat-o? il intreb si acesta se proste in fata televizorului  si imi arunca o privire plina de ura.

-Nu... doar de vreo enspe mii de ori, zice ironic. Unde crezi ca e? ma intreaba el si eu ridic din umeri.

-Habar n-am. I-ai sunat pe ai ei?

-Da ma, asta imi trebui sa-i sun parinti si sa le zic: "Domnule si Doamna White v-am pierdut fata!". Mai mult ca sigur nu scap necastrat, tipa el la mine ca o fetite.

-Gata nebunule, nu te mai agita ca sifonul ca te-ai facut rosu la fata, incerc eu sa-l calmez dar primesc o alta fata plina de ura.

-Doar taci si lasa-ma sa ma gandesc. Unde mama ma-sii s-ar putea duce pentru ca eu sa nu o gasesc?! intreaba el si amandoi ne lasam capetele in palme pentru cateva momente apoi ne ridicam uimiti.

-La cumparaturi! tipa Josh si eu il privesc tacut.

-La Hope! urlu eu dupa ce el tace ca prostu dupa privirea aruncata de mine.

-Sau asa...

-De ce te-ai gandit in puii mei la cumparaturi? marai eu la el.

-Pai cand ma gandesc la fete, automat ma gandesc si la cumparaturi, explica calm dand din umeri.

-De ce Doamne m-ai facut atat de ghinionist?! exclam exasperat la tavan.

-Taci si misca-te ca avem un avion de prins! maraie tipul la mine.

*Perspectiva lui Hope*

*a doua zi- 20:30*

-Luke!? il impung eu pe acesta pentru ca a adormit la film.

-Hm... mormaie el.

-Trezeste-te ca vreau sa te intreb ceva, zic si il mai impung o data in coaste facandu-l sa tresare.

-Voi femeile si intrebarile voastre, zice el nemultumit rezemandu-se in coate pe canapea. Ce-i?

-Lucy stie unde esti? il intreb.

-Da! Asta voiai sa ma intrebi?

-Da, cam asta e. Si stie ce faci tu aici?Nu trebuie sa dai si pe acasa?

-Da stie ce face aci si a inteles, asta ca sa-ti raspund la prima intrebare. A doua... ba da trebuie, dar Lucy mi-a zis sa stau cat e nevoie si nevoie inseamna la tine cateva zile, asa ca stau aici, spune calm frecandu-se la ochii.

-Hm... multumesc, zic si ma asez langa el.

-Pentru?intreaba uimit.

-Ca esti aici, rostesc si ma fac comoda, dar soneria incepe sa rasune ca nebuna in casa.

-Cine naiba o fi la ora asta? maraie prietenul meu apoi se ridica pornind spre usa, iar eu cu labutele pe canapea asemenea unui catelus ma sez cu fata spre el. Buna! zice el din cate vad eu incantat.

-Aleluia!? rasuna vocea lui Jane.

-Haide intra ca te asteapta si sper ca ai luat si curmale, ii spune el  si aceasta intra cu o punga in maini.

-Jane! exclam fericita si sar din canapea spre ea.

-Buna blondo, zice si ma ia in brate.

-Ce faci? o intreaba Luke si se aseaza pe canapea.

-Lasa tu ce fac eu, zice si isi priveste telefonul pe care l-a scos din buzunar. Pregatiti-va de razboi, zice amuzata si ridica mobilul spre fata mea si eu observ ca este un mesaj.

-"Pregatiti-va ca sosim!", citesc eu cu joce tare si toti trei ne uitam unul la altul.

-Am rupt-o-n fericire, constat eu razand.

-Corectie, zice Luke. Voi ati rupt-o, nu eu! 

-La naiba, zicem noi doua de o data.