Banshee and Alpha ( 1 & 2 )

• Paisprezece

Ma scuzati pentru eventualele greseli gramaticale! Lectura placuta!

Într-o fracţiune de secundă mâna ei era în jurul gâtului meu, ţinându-mă strâns. Simţeam cum sângele înceta să mai îmi circule şi cum mii de furnicături erau predominante. Aerul nu îmi ajungea cât îmi cereau plămânii, iar durerea era insuportabilă. I-am prins mâna cu ambele mâini forţând-o să-mi elibereze strânsoarea. Văzând acestea, îmi zâmbeşte, se aporpie de urechea mea, apoi îmi şopteşte:

- Era mai frumoasă priveliştea când Catherine îmi făcea asta mie, nu?

Cu siguranţă era, dar totuşi nu te-am lăsat să mori, căţea! Cât aş fi vrut eu să-i dau replică, dar cum să o fac când nici nu pot să respir?

- Adelie! s-a auzit o voce, dă-i drumul!

Pe aceeaşi uşă pe care a intrat Adelie puţin mai devreme, intră Aiden. Fata îmi dă drumul, iar eu respir adânc. Doamne, Doamne, Doamne! De ce... de ce nu pot să vorbesc?!

- Eşti vrăjită, îmi răspunde el parcă citindu-mi gândurile.

Vrăjită? Ohhh.... desigur! De ce să rişte ei să ţip după ajutor.... Ce ajutor? să ţip era de ajuns.

- Trebuie să o mutăm, îi şopteşte Aiden Adeliei la ureche, sperând că eu nu aud, dar auzeam.

- Riscăm să ne descopere, Aiden. Singura cale sigură e prin partea noastră de pădure, dar dacă spui că Michael a invocat întrunirea înseamnă că sunt peste tot.

- Tocmai! Întrunirea n-a mai fost invocată de ani buni. Doar gândeşte-te. Puştoaica asta ascunde ceva dacă toţi s-au dat peste cap să o caute, mai ales întrunirea.Bătrânii n-ar fi fost treziţi dacă nu era ceva extrem de important.

Bătrâni? Întrunire? Michael.... mă caută?

Sunt atât de speriată... fără glas, practic, sunt fără apărare. Mă pot ucide oricând, oriunde fără măcar să se chinuie prea mult. Nici măcar nu ştiu unde mă aflu. Eram îmbrăcată cu o pereche de blugi lungi, o bluză largă şi nişte pantofiori. Desigur, hainele Adei. Chiar trebuie să merg la cumpărături... dacă mai trăiesc până atunci.

- Şi când începem?
- Trebuie să adunăm proviziile şi plecăm la noapte. Cristian, Daniel şi haitele lor ne aşteaptă la jumătatea drumului. Vreau să se asigure că Michael nu ne aşteaptă cu o ambuscadă, îi spune Aiden.

Poftim? Aiden nu e singur? Are şi alţi prieteni Alpha? De parcă nu era de ajuns! Doamne, Michael, nu veni după mine! Nu te pune în pericol!

Adelie vine în spatele meu şi îmi dezleagă mâinile, apoi cu o prindere de bluză mă trage în sus. Puteam să merg, dar mai greu. Eram foarte ameţită. Mă inbranceste în faţă, cât pe ce să cad la picioarele lui Aiden. Îmi ridic privire în sus, iar el îmi prinde bărbia cu mâna. Privindu-mă intens în ochi,îmi spune:

- De ce e Michael atât de disperat după tine, hă? Ce ascunzi?

M-a întrebat toate astea doar că să mă deruteze. Ştia că nu-i pot răspunde şi, şi dacă puteam, nu o făceam. Încheieturile îmi erau libere, aşa că i-am tras o palmă de nervi. Mare greşeală. Ochii îi s-au schimbat din culoarea lor în roşu aprins. Am auzit cum îşi pregătea ghearele. O imagine,parcă învăluită în ceaţă şi aburi, îmi trece prin faţa ochilor. De abia după cinci-şase secunde îmi dau seama de sângele care mi se prelingea pe obraz.