Vol 1 :
Cine a spus că viaţa sa e complicată, nu are habar cum e a altora. Nu când trăieşti cu frică mereu, frică să nu le găseşti. Să nu le vezi. Să nu le simţi mirosul. Fiorul care îmi străpunge răsuflarea când mă uit la ele.
Aud sunete, aud voci...
In urmatoarele cinci zile, totul a decurs exact la fel: trezirea la ora sase dimineata, micul dejun, studii, planuri, cautari si din nou somn.
N-am facut nimic altceva.
Decat sa ma cert cu Dante Netrebnicul.
- Bufon decolorat!
- Daca n-ai fi facut doar ce vrei tu, asta nu s-ar fi intamplat!
- Daca nu ti-ai arunca toate gunoaiele prin camera mea, puteam sa fac doar ce vreau eu.
- Camera ta? Ingamfata mica! tipa el la mine, pregatit sa-mi arunce o doza de bere in cap.
- Daca faci asta, iti sugerez sa nu dormi la noapte, va mirosi a creier ars, il amenint, dar nu reusesc sa obtin altceva decat o incruntare urata.
Dante elibereaza doza dintre degete, aceasta rostogolindu-se pana la picioarele mele. Pufai deja saturata de atitudinea sa care persista si, trecand pe langa el, il imbrancesc, urmand apoi sa ma inchid in baie. Am nevoie urgent de un dus, mai ales pentru ca parul meu este lipicios. Ce vina am eu ca isi lasa bauturile alcoolice prin camera? Era vorba sa dormim acolo, nu sa o transformam in groapa de gunoi.
Imi asez hainele pe suportul din lemn amenajat cu o bara rosie, pornesc dusul si pasesc in cabina, apoi o inchid. Norocul chior a fost ca berea lui mi-a murdarit doar parul, nu si hainele. Apa rece imi atinge pielea calda de pe mana si se face ca de gaina. Treptat se incalzeste si reusesc sa ma bucur pe deplin de senzatia placuta pe care mi-o ofera aburii.
In timp ce ma samponez, prin ganduri imi apar toate intrebarile la care inca nu am raspunsuri. In aceste zile de cand incercam sa gasim o solutie pentru a-l salva pe Dante din presupusul atentat, mama, Zoe si Ethan se concentreaza paralel pe gasirea tatei, dar ceea ce ma indispune cel mai mult este ca eu sunt, din nou, data la o parte. ''Mezina'' familiei, cea care trebuie pastrata in vitrina precum un bibelou pentru a nu se sparge. Prevad un biletel cu ''Fragil'' scris pe fruntea mea in viitor.
Eu ce rol am? Rolul personajului fara replici. Pentru ca nu am dreptul la nici macar o interventie in hotararile lor. Cum as putea sa-i ajut, daca Dante nu vrea ca eu sa stiu cine este el defapt? Le-a interzis celorlalti sa scoata o vorba in prezenta mea, chiar de fata cu mine.
Ma clatesc cat de incet pot, insa, cand ma intorc, prezenta din spatele geamurilor aburite ma obliga sa tip cum n-am crezut ca sunt in stare sa fac. Acel gen de tipat care ma asurzeste chiar si pe mine.
- Eu sunt! aud vocea masculina si groasa din partea cealalta. Nodul din stomac, ghemuit acolo din cauza fricii, imi urca acum in gat, de nervi. Ti-am adus prosoape.
Sunt foarte sigura ca am incuiat usa in urma mea. La fel de sigura cum stiu ca mi-am pus hainele deasupra prosoapelor.
- Sau e doar un motiv ca sa ma vezi dezbracata? Iesi afara!
Conturul sau se apropie de geam si, desi stiu ca nu ne putem vedea reciproc, imi acopar sanii si ma intorc intr-o parte. Degetele si palma lui se lipesc de geam.
- Nu am astfel de intentii. Esti frumoasa si imbracata, rosteste soptit si parca ii pot vedea imaginar zambetul din coltul gurii.
- Stii ce e si mai frumos? Cei saisprezece ani ai mei, daca ma atingi in astfel de circumstante.
Mana lui coboara, producand un scartait pe suprafata fina, apoi ramanem asa, fata in fata, cateva minute bune. Ma simt prea stanjenita ca sa spun ceva, in ciuda faptului ca nu eu sunt cea care a intrat peste el la dus. Eu nu as face asa ceva. Sau as face?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pornesc fara sa vreau dusul, iar picurii de apa acopera linistea prea indelungata. Strang din ochi cand ii aud pasii, indepartandu-se, apoi usa, inchizandu-se.
Rasuflu usurata si ignor o senzatie ciudata pe care o simt in stomac si mai jos. Mi-a ajuns cu dusul. Imi indepartez in cateva secunde si ultimele urme de sapun, apoi ma sterg cu cele doua prosoape - aduse de el. Ma imbrac in aceleasi haine, neavand prea multe la mine. Imi trec maneca bluzei peste oglinda ca sa imi pot vedea reflexia.
Si nu imi place ceea ce vad.
Cearcane adanci, buze crapate, obraji lipsiti de culoare. Am slabit cu cel putin un kilogram in doar cinci zile. Nu pot sa continui asa, in stres. Ma distrug singura.
Imi e doar de viata mea de dinainte, oricat de trist suna asta. Vreau sa fiu puternica - incerc sa fiu, dar sunt mult prea tanara ca sa am atat de multe responsabilitati pe umeri. Imi e dor de gemeni, Chase si Chester, imi lipseste Claire care, foarte probabil, ma uraste pentru ca am disparut asa, fara motiv, fara sa-i spun si ei ceva.
Imi las greutatea mainii pe clanta, iar aerul proaspat si putin mai rece ma invaluie ca o patura subtire. Inspir profund si ma indrept spre bucatarie la auzul revoltarii stomacului meu.
Nu e de mirare ca usa si geamurile sunt toate deschise - in bucatarie este un fum gros si inecacios. Incep sa tusesc si imi fac vant, miscandu-mi incheietura inainte si inapoi. Adam incearca sa aeriseasca cu un prosop de bucatarie.
- Pentru tot ce e sfant pe lume, a trecut zeul fumului pe aici?
- Sa nu indraznesti! Aragazul e vinovat, incearca Adam sa ofere vina altcuiva, dar stim cu totii ca singurul responsabil in cazul unui incendiu, el este. Bucataria si Adam egal explozie apocaliptica.
- Sigur.
O voi astepta pe mama sa se intoarca. Sa ma inec cu o chestie arsa si cu gust de pamant nu-i pe lista mea de dorinte.
Rotile unei masini ne atrag atentia amandurora si ne uitam unul la celalalt in graba. Adam arunca prosopul pe masa cand imi prinde mana in partea de sus. Iesim deodata pe usa, dar raman in urma datorita strangerii sale puternice. De abia daca reusesc sa vad ceva din spatele lui.
Dar mi-as fi dorit nici sa nu fi incercat sa vad ceva.
Din masina rosie a carei marca nu o stiu, doua picioare bronzate, incaltate fiind cu o pereche de pantofi cu toc pasesc pe pamantul uscat, iar o mana cu manichiura perfecta deschide portiera.
Kate, fata innebunita dupa Dante inca de mica, e aici.
Dante trece pe langa mine si Adam precum o furtuna si sesizez ca nici macar nu ne priveste. Kate ii zambeste cu toti dintii, aruncandu-se in bratele sale. Ochii ii stralucesc de emotie si bine dispunere, gatul ei se intinde in sus, dar Dante nu face nici macar o miscare, iar urmatorul pas imi lasa balele sa curga in jos, pe barbie.
Kate isi atinge buzele cu ale lui, primul pas inainte de a lua parte la un sarut pasional intre cei doi.
Nu am timp nici de mine... scoala asta, dragilor...
Daca ti-a placut, nu uita sa lasi un vot si o parere/critica! Ma ajuta mult...
Carte la care lucrez in paralel cu aceasta: ''Trei stropi de amor''.
