Banshee and Alpha ( 1 & 2 )

• Douăzeci şi unu

Hei! <3 Uite un capitol lung pentru voi! <3 Sper sa va placa si va rog sa-mi iertati greselile, stiti voi problema cu diacriticile ( se impreuneaza cuvintele cand le pun). Promit ca il voi edita! Spor la citit si lectura placuta va doresc!

- Mai stai locului! îmi spune Ada, continuând cu: mă ameţeşti de două ore!

- Îmi pare rău, îi spun eu, dar am emoţii... dacă mă va durea?

- N-o să păţeşti nimic... Michael şi Sam nu te vor lăsa să ieşi din peşteră, plus că şi Catherine va fii acolo, stai liniştită. N-ai motive de îngrijorare. Ah, apropo! Ăsta e pentru tine!

Ada îmi întinde un obiect din metal, alb învelit într-o husă transparentă de protecţie, legat cu o mică panglică roşie şi o fundiţă făcută strâns deasupra.

- Mi-a spus Michael că te-a părăsit telefonul de când cu problemele cu Aiden aşa că m-a rugat să-ţi cumpăr unul.

- Dar nu trebuia! i-am spus eu, îmbrăţişând-o.

- Oricum e de la Michael, lui să-i mulţumeşti... apropo, unde-s ăştia doi?

- După ce a plecat Catherine au spus că merg sus (etajul 2) să repare ce se poate, până la urmă casa e prea aerisită.

- Mda, e ora trei... mie îmi e foame... ce zici? Ouă şi bacon?

- Dacă prăjesc eu baconul... data trecută era să mă inec cu el... de şase ori!

Am început să râdem amândouă şi am intrat în casă. Aveam acel sentiment de timiditate de fiecare dată când întru în casa asta, mai ales că seamănă perfect cu cea a lui.... James. De abia aştept să-l revăd, îmi dă mai multă încredere, îmi aminteşte de când eram mică.

James reprezintă acea fire mai paralelă cu lumea, i-a plăcut întotdeauna să fie nici prea evident, nici prea retras, să fie doar el.

Michael e diferit. Îi place să fie în centrul atenţiei, adoră adrenalina şi acţiunea, mă simt mai protejată alături de el, sinceră.

Şi nu că în braţele lui James nu m-aş simţi, pentru că, drept să va spun, chiar l-am iubit şi încă îl iubesc, dar nu-mi permit să-l pun în pericol din cauza puterilor mele, iar lucrurile se vor complica diseară.

Palmele-mi transpiră, se fac reci ca gheaţa, inima bate într-un ritm alert şi simt că vreau mult mai mult când îi simt buzele, ceea ce nu mi s-a întâmplat în cazul lui James, dar cum ziceam, Michael e diferit... al naibii de diferit într-un mod al naibii de bun.

Mirosul baconului care sfârâia în tigaie mi-a inundat nările. Chiar îmi era foame şi nici nu-mi amintesc când am mâncat ultima dată. Până şi Sam, care urăşte fetele exagerat de plinuţe, mi-a spus să mai pun ceva pe mine că arăt mai rău decât un purice disecat, dar i-am apreciat '' complimentele''.

Nu-mi vine să cred cât de simplu am acceptat ideile astea noi, am acceptat nu doar să-mi schimb comportamentul, dar am acceptat să-mi schimb totodată şi trupul. Sunt afectatat atât moral cât şi fizic. Probabil dacă nu aş avea atâtea persoane noi în jurul meu şi care să ştiu cu siguranţă că ţin la mine atât de mult, mă îndoiesc că aş mai fii rezistat. Dar chiar vreau să fiu mai puternică, să nu mai depind de apărarea nimănui, să mă pot proteja singură.

- Emoţii, iubire? mă întreabă Michael punându-şi mâinile pe umerii mei în timp ce aşezăm baconurile în farfurii.

- Deloc, îi răspund sigură pe mine, deşi sigur mi-a scăpat acel tremurat din voce specific momentelor când mint.