Banshee and Alpha ( 1 & 2 )

• Şaptesprezece

Miaw. De ce ador eu gif-ul ala asa mult? De ce? T-T

Nu uita sa lasi un vot daca ti-a placut si un comentariu daca vrei sa-mi faci ziua mai frumoasa! <3

- Eu n-am mai auzit de aşa ceva în viaţa mea! Cum să fi şi Banshee şi Alpha în acelaşi timp?! Care îşi bate joc de mine?!

- Catherine te implor, pune-i vraja la loc, spune Ada în batjocură.

- Ada! exclam eu încruntată. Am fost la o grămadă de oameni care pretindeau că mă pot ajuta în legătură cu ce anume mi se întâmplă. Mi-au arătat nenumărate cărţi despre magie, dar niciodată n-am auzit de o prostie mai mare.

La scurt timp după ce Catherine a anunţat noul Alpha, i-a forţat pe ceilalţi să se întoarcă la casele lor. Aiden a fost dus într-o temniţă din casa Catherinei, casa de pe partea noastră, nu a oamenilor. Corpul Adeliei nu l-am văzut. Ceilalţi pretind că Bătrânii i-au dat foc, dar alţii spun că aceştia nici măcar nu s-au apropiat de ea.După plecarea haitei, ne-am retras şi noi în casa noastră, a lui Michael, a mea. Am observat că toţi ceilalţi păstrau o distanţă considerabilă faţă de Bătrâni, fapt care m-a determinat şi pe mine să fac acelaşi lucru.

Am intrat înauntru. Totul era praf şi pulbere. Mobilierul era aproape inexistent, pereţii nu se deosebeau de uşi, având găuri mai mari decât mi-aş fi putut închipui eu că e posibil. Un lucru bun: Catherine mi-a redat vocea. Mi-a confirmat faptul că vraja a fost făcută cu ajutorul unei plante numită ''Enthalten'' foarte rară. Sunt şanse de 10% ca ei să mai deţină alta, ceea ce e încă un punct bonus pe lista mea de lucruri bune.

Mă agitam pe scaunul rece, spre mirarea mea, încă intact.Bătrânii s-au retras şi ei, spunând să-i chemăm când avem nevoie. Ceilalţi stăteau în picioare. Catherine încerca să-mi lămurească întrebările stând în faţa mea, Michael lângă ea, Sam şi Ada stăteau unul în braţele celuilalt rezemaţi de un perete care mai avea puţin şi numai perete nu mai era, iar James.... ei bine, el este sus, în camera mea.

Camera Adei, camera lui Sam, camera cu oglinzi, a mea, subsolul şi baia erau singurele încăperi cât de cât în picioare. Geamurile casei erau sparte, iar cioburile zăceau pe jos mult mai graţioase decât la fosta noastră casă... adică, la fosta casă a lui James...adică ştiţi voi ce vreau eu să spun...

- Copila mea, aşa ceva nu e imposibil, doar că e un lucru pe care nu oricine trebuie să-l ştie.

- Cum v-aţi revenit? De ce eraţi în halul acela?

- Tu să-mi spui. Eşti o Banshee şi habar nu ai ce poţi face? Va trebui să te învăţ şi nu va fi deloc uşor. Cât despre intrarea mea, am discutat cu Michael despre asta. Nu are decât să-ţi explice dânsul. Peste două nopţi va fi lună plină, iar prietenii mei, Bătrânii, te vor ajuta să devi un adevărat Alpha.

- Dar Catherine! Ăăă... doamnă Catherine. Credeţi că găsirea morţilor nu-mi sunt de ajuns? Asta-mi mai lipseşte! Să am blană! Şi în nici un caz eu nu vânez! Pe deasupra nu sunt o conducătoare. Nu pot face asta....şi o ştiţi foarte bine.

- De ce continui să crezi că încă eşti singură?

- Pentru că optsprezece ani aşa am fost! Când am descoperit prima dată un trup aveam şase ani şi am ajuns în spital! Nimeni nu mi-a spus nimic, eram singură în asta şi aveam doar şase ani! Nici măcar nu ştiu dacă mama mea, pe care, apropo, n-am cunoscut-o vreodată, m-a ţinut în braţe sau dacă m-a iubit măcar! Şi s-a întrebat cineva '' cum o putem ajuta?''. NU! Toată lumea s-a întrebat '' Oare cât de nebună e fata aia?''. Toţi înafara de James....şi îmi pare rău, Michael, că-l iubesc fiindcă a fost singura persoană din viaţa mea.

Am spus ce ţineam în mine încă de când am venit aici. Dar totuşi... cum s-a trezit Catherine? De ce era în halul ăla? Cum a trecut James Graniţa? Cum naiba să fiu eu Alpha când nici Banshee nu ştiu cum să fiu?

- Eu nu accept să jonglaţi cum vreţi cu mine. Eu nu fac nici un ritual de-al vostru.

- Leyla, spune Michael. Nu te poţi ascunde de ceea ce eşti.

- Eu nu eram aşa înainte să vi tu! m-am răstit eu către el.

- Chiar vrei ca Aiden să câştige? E ceva important, spune Sam.

- Şi decizia mea e aparent importantă!

Ada îşi pune o mână pe umărul meu pentru a mă împiedica să mă ridic de pe scaun, apoi spune:

- Dar asta înseamnă că afurisitul ăla de cre...

- Limbajul, do'n'şoară! îi atrage Catherine atenţia.

- ... de egoist va obţine ceea ce-şi doreşte. Leyla, el ştie că tu poţi deveni una dintre cei doisprezece. De ce crezi că şi-a trimis potăile să te răpească când te-a găsit Michael? La tine se rezumă totul! Sufletul tău pereche este duşmanul lui Aiden şi Alpha-ul acestei haite! Dacă nu te trezeşti la realitate ne dai naiba pe toţi.

Cuvintele Adei mi s-au părut cât o sută de ale lui Catherine. Cum pot fi atât de egoistă? Să mă gândesc doar la binele meu. Voi învăţa să le controlez. Voi învăţa să fiu alături de Michael. Voi învăţa să lupt, nu să mă ascund; şi nimeni nu-mi va sta în cale.

- Ce trebuie să fac?

La auzul acestei întrebări faţa Catherinei se lumină.

- Urmează-mă.

M-am ridicat de pe scaun şi am mers în urma ei. Urcam scările, intrând în încăperea cu oglinzi. Catherine nu le-a dat voie celorlalţi să intre, spunând că e secretul nostru. Sala era luminată. Florile care erau cândva pe măsuţă stăteau neastâmpărate pe podeaua rece, ofilite. Nu mai era acel miros îmbietor care parcă te invita înăuntru. Toate oglinzile erau la fel ca înainte, ceea ce înseamnă că au fost protejate cu preţul vieţii. Catherine s-a scotocit prin buzunare şi a scos un medalion. L-a îndreptat spre una dintre oglinzi.

Reflexia femeii a început să dispară treptat, iar în locul ei un abis negru şi-a făcut apariţia; marginile acesteia se îngustau. Catherine mi-a luat mâna şi am trecut prin portal. Am simţit un gol în stomac şi când mi-am deschis din nou ochii, ne aflam într-o peşteră. Se auzea o cascadă şi unele raze de lumină îşi făceau loc printre stalacnitele şi stlactidele peşterii.

- Unde suntem? am întrebat cu o oarecare reţinere.

- Suntem în locul unde vei deveni una dintre cei doisprezece. Când vei deveni şi Alpha, vei simţi o energie atât de mare încât vei avea nevoie să te transformi pentru prima dată, iar noi vom fi obligaţi să te reţinem aici cu forţa, întrucât vei fi inconştientă.

Ne-am mai plimbat puţin înainte să ne întoarcem pe unde am venit, iar când ne-am întors, am aterizat pe ceva moale care a scos un mic scâncet.

- Data viitoare când aveţi de gând să dispăreţi ca prin magie să mă anunţaţi şi pe mine când vă întoarceţi, ok?!

- Scuze, Ada!

Apoi mi-a scăpat un chicotit.

Se insera, iar Catherine s-a retras în casa de aici. A spus că se va întoarce mâine.
Nici nu a ieşit bine pe uşă, iar Michael m-a cuprins în braţe şi nu mi-a mai dat drumul.M-a îndepărtat după vreo două minute, apoi mi-a spus privindu-mă în ochi:

- Te iubesc; să nu te îndoieşti de asta.