Lectura placuta va doresc! Ignorati greseliile gramaticale care sigur exista.
Atat de multe schimbari au avut loc in viata mea, incat nici macar eu nu-mi dau seama daca nu cumva e un vis din care urmeaza sa ma trezesc din clipa in clipa, sa ma ridic in fund in acelasi pat calduros dintotdeauna si sa beau obisnuitul meu cappucino.
Dar nu. Era imposibil ca aceasta durere ce-mi inneaca sufletul sa fie imaginara. Sunt prea obosita, prea determinata, prea... ranita. Am urcat niste scari in timp ce strigatele infundate ale lui James se auzeau peste tot, dar am incercat sa le ignor. Pana la urma urmei el a fost ingerul meu si a devenit demonul ce-mi inselase increderea.
O persoana normala si-ar omori amarul in atatea lacrimi, dar n-am spus niciodata ca-s chiar asa de normala. Desigur, as prefera sa stau confortabil pe o canapea, proaspat trezita, cu o cutie imensa de ciocolata in brate, uitandu-ma la vreun maraton lung, plangand in hohote. Nu m-am considerat niciodata o fata puternica, nu eram. Dar am invatat sa fiu.
Am iesit din intunericul patrunzator si observ ca ne aflam intr-un fel de subsol. In fata mea se prezinta o camera mare, frumos aranjata si parfumata cu miros de trandafiri. Lumina ce strabate pretioasele geamuri cristaline lumineaza intreaga incapere. Unele lucruri sunt acoperite cu cearsafuri albe pentru a nu se depune praful.
Imi mijesc automat ochii cand pasesc inainte pentru a ma obisnuii cu diferenta de lumina si tresar speriata cand o mana mi se aseaza pe umar. Din instinc imi scot ghearele si ma rasucesc, dar incheietura imi e prinsa intr-o stransoare rafinata. Ma opresc inainte de a-l rani pe Michael. Si el e speriat, e trist fiindca si eu sunt, dar imi zambeste incurajator ca si cum imi confirma ca ziua de maine va face pe dracu-n patru si ne va lasa naibii sa stam linistiti.
- Esti ok? imi sopteste, parca temandu-se ca daca vorbeste mai tare ii voi spune ca nu, dar dau aprobator din cap.
- Te mai dor? il intreb cu acelasi glas soptit si imi plimb degetele pe abdomenul sau. Ranile au inceput sa se vindece.
Michael imi indeparteaza mana si isi impleticeste degetele cu ale mele. Trecem prin incaperea in care am intrat si urcam un alt set de scari pana la etaj. E o casa foarte mare, aici locuia el cu Aiden in trecut. Michael a deschis o usa din lemn, ornamentata cu picturi, si am intrat intr-un dormitor.
Patul pentru doua persoane era invelit in acelasi tip de cearceaf ca si celelalte de la parter, asemenea o lampa inalta, o oglinda agatata de perete si un mic fotoliu in coltul din dreapta. Un covor urias alb cu buline negre acoperea parchetul.
Michael deschide un dulap neacoperit si scoate o bluza de lana neagra de barbati. O trag peste cap si simt cu surplusul de material imi incalzeste corpul.
- Unde ne-au pus oare telefoanele? intreb stanjenita cand vad ca isi ia un prosop si intra in baia din stanga.
- Nu cred ca mai avem ce sa recuperam din ele. Facem un dus, apoi am eu un rucsac vechi unde sa punem ceva conserve. Trebuie sa ne intoarcem si va fii un drum al naibii de lung.
- Oricum va fii prea tarziu. Nu vom ajunge la timp.
- Ce negativista esti, iubito.
Ma simt atat de bine cand apelativul acela dragut ii iese perfect pe buze. Era undeva in jurul orei 3, dar caldura se risipea pe zi ce trece. Vara trecea, venea toamna. Anotimpul acela ploios care rapeste viata naturii si o framanta pana moare. Unele vietati se pregatesc inca de pe acum de iarna apriga ce va avea sa fie, in timp ce noi nici macar nu stim daca se mai merita sa parcurgem drumul inapoi. Sau cel putin eu cred asta.
Dupa vreo 15 minute Michael intra in camera imbracat in o pereche de pantaloni lâlăi, frecandu-si un prosop de cap pentru a-si usca parul. Ridica patul in sus deranjand cearsaful frumos aranjat si scoate de sub el un material negru cu linii albastre. Era un rucsac pentru drumetii plin de praf, dar in buna stare.
Mi-a aruncat un alt prosop care-l avea in cealalta mana si m-am indreptat spre baie. Nu exista o cada, ci doar o cabina sofisticata de dus, o chiuveta si o toaleta colorata. Toate lucrurile sunt pastrate si curate.
CITEȘTI
Banshee and Alpha ( 1 & 2 )
FantasíaVol 1 : Cine a spus că viaţa sa e complicată, nu are habar cum e a altora. Nu când trăieşti cu frică mereu, frică să nu le găseşti. Să nu le vezi. Să nu le simţi mirosul. Fiorul care îmi străpunge răsuflarea când mă uit la ele. Aud sunete, aud voci...