Banshee and Alpha ( 1 & 2 )

• Douăzeci şi cinci

M-am intors doar o secunda ca sa-l pot privi, sa fiu sigura ca n-am innebunit, dar a fost suficient incat sa simt aparatul rece si ascutit infipt in blana mea, cauzandu-mi socuri electrice.  O voce interioara striga catre mine sa rezist, sa nu ma dau batuta. Ma durea fiecare muschi, fiecare parte din mine, capul imi plesnea, ochii imi erau greoi si incetosati, auzul nu mai functiona normal... M-am hotarat sa nu-mi mai fac rau si sa ma impotrivesc somnului ce ma invelise total, am inchis ochii in cautarea alinarii.

'' Leyla '' 

Corpul imi era partial mort si durerea era tot acolo. Picioarele imi erau amortite, mainile reci si soldul  vanat.

'' Leyla''

Clipesc de cateva ori din ochi in ciuda insistentei subconstientului meu de ai lasa inchisi. 

Doamne Sfinte, exclam in mintea mea cand vad imaginea groaznica din fata. L-am urat pe Michael, m-am urat pe mine insumi, mi-am urat parintii fiindca nu mi-au dat sansa sa fiu fata lor, i-am urat pe toti cei care i-am gasit zacand acolo sau dincolo si chiar nu mai suportam sa moara cineva... asta pana acum.

- Ce ti-au facut? spun cu o voce slaba, ragusita, aproape in soapta.

- Multumesc Doamne, la un moment dat chiar am crezut ca nu mai respiri, imi raspunde el, avand o stare mai grava decat mine.

- Michael, ce ti-au facut? spun pe un ton mai rece, mai poruncitor, dar la fel de slab.

- Si-au testat noile instrumente de operatii... nu-ti fa griji, iubito, ma simt grozav.

- Se vede, spun pe un ton ironic. Unde suntem?

- Am o vaga idee si nu-mi place deloc. Prefer sa ma insel, ba mai mult,  prefer sa nu stiu.

- Sangerezi rau.

-  Sunt bine.

Mincinosule. Esti taiat pe viu aproape in fiecare loc de pe spate si piept. Pana si in momentele limita nu vrei sa recunosti ca te simti ca naiba.

Un zgomot iritant ma face sa ma incrunt din cauza durerii de cap provocate. Niste gratii stralucitoare se deschid si intra un corp masculin, imbracat in niste pantaloni lungi largi si un maiou alb. Eram intr-o celula, o inchisoare, undeva naiba stie unde... imi era prea cunoscut in atatia ani ca sa nu-l recunosc, era imposibil. Foloseste acelasi parfum ca in fiecare zi de cand il stiu, are acelasi mers, cu pasi greoi, si o respiratie prea zgomotoasa pentru gustul meu. Michael, fiind in picioare si legat cu mainile sus, se incrunta si daca privirea lui ar putea ucide, James ar fii fost mort de foarte mult timp. Imi las capul pe spate pana face contact cu peretele de care stateam sprijinita jos, in fund. Mainile le aveam legate in sus. S-a asezat in fata mea impreunandu-si bratele.

- Tradator nenorocit, suspin printre cuvinte si-mi arunc privirea in jos. Mai bine mureai.

- Imi pare rau Ly, dar nu toti primim ceea ce ne dorim.

- De ce? ma aud vorbind.

- De ce, ce?

- De ce ai face asta?

- Uite, cand te-am intalnit, desi erai foarte mica, eram doar in asistenta slujbei. N-am avut intentia sa-ti fac vreun rau, nici eu, nici cei pentru care am lucrat. N-a fost alegerea mea sa-ti ofer o viata alaturi de mine, in minciuna.

Mi-am ridicat privirea spre el surprinsa, nu intelegeam nimic.

- Am fost agent CIA si angajat de guvern pentru a inspecta situatiile in care tu, o fetita, gaseai toate cadavrele pe care politistii, oricat de mult ar fi cautat, nu le-ar fi dat de urma. N-au fost surprinsi cand le-am raportat faptul ca tu nu erai doar o fetita, detineai supranaturalul in sange, ceea ce ne-a confirmat ca lumea cealalta exista. N-ai idee de cate ori mi s-a dat ordin sa te execut dupa ce adunam toate informatiile necesare, dar ghici ce? n-am putut s-o fac. N-am putut sa-mi murdaresc mainile de sange cand inima imi dicta tot ce vroia ea.

- M-ai mintit. Sa te ia dracu' !

- Iubirea mea pentru tine n-a fost o minciuna. Asta e motivul pentru care m-am alaturat acestei lumi, iar Aiden m-a ajutat. E un om bun, sa stii, doar ca n-a avut parte de cea mai grozava viata.

De parca eu as fi avut-o.

- A fost jalnic ceea ce ai facut in cabana. Ai murit sub ochii mei si de parca nu era de ajuns, m-ai facut sa regret faptul ca am simtit vreodata ceva pentru tine, mi-a fost rusine.

- Partea cu injectia care-ti incetineste bataile inimii atat de mult incat sa ma declarati mort n-a fost ideea mea, dar trebuie sa recunosc ca e folositoare.

- Sper ca data viitoare sa nu mai fie nevoie de vreo injectie, ma asigur eu de asta personal, scuip cuvintele pe un ton rece si nepasator.

James s-a apropiat de mine atat de mult incat Michael a icnit de cateva ori, am si uitat, pentru cateva momente, ca si el se afla acolo. A inceput sa ma sarute lasciv pe gat, iar apoi mainile i-au coborat spre bluza. S-au auzit doua trosnituri ale materialului cand s-a rupt, ramanand doar in sutien si pantaloni. Michael a inceput sa se zbata si sa tipe niste injuraturi pe care cred ca si acum sunt prea mica sa le aud.

- Inceteaza! strig cand se apropie si de materialul ce-mi acoperea sanii.

M-a muscat de gat puternic, lasandu-mi un semn de toata frumuseata, apoi a continuat ceea ce a inceput. Eram convinsa ca nu a venit aici doar pentru a-mi da niste explicatii inca de cand a intrat.

- Stop! strig si ochii imi licaresc pentru o secunda, apoi aud cum toate geamurile din cladire se sparg si reusesc sa fiu atenta la absolut fiecare ciob in cadere. 

James tresare la producerea zgomotului si se indeparteaza. Se ridica si paraseste celula, inchizand usa in urma lui. Acum mi-e frig, bluza era chiar calduroasa, dar e undeva prea departe pentru a mai ajunge la ea.

- O sa-i dau foc cand iesim de aici, spune Michael.

- Te sustin. Ai idee ce au de cand sa faca? daca nu aveau nevoie de noi, ne-ar fi ucis.

- Aiden doreste sa desfiinteze Granita. Asta e si motivul pentru care ne-am certat atat de rau in tinerete. E de parere ca daca ea va fi inlaturata, oamenii si fiintele supranaturale vor convietui in pace impreuna si nu vom mai fi nevoiti sa ne ascundem existenta.

- Dar va fii un haos! Oamenii se vor teme de noi, asa a fost si va fii intotdeauna.

- Mhm, aproba el. Trebuie sa-l impiedicam, dar momentan nu avem cum sa ne eliberam sau transformam. Totul de aici e facut din argint, ne slabeste. Ada si Sam ne vor scoate de aici. Mai sunt si Batranii, Catherine si ceilalti 11. Vor veni dupa tine, deci vor veni si dupa mine. Dar trebuie sa asteptam.

- Chiar n-ai nici cea mai mica idee unde ne aflam?

- Ti-am mai zis, presupun. Dar daca presupun corect, suntem in locul unde l-am cunsocut prima data pe Aiden: la vechea mea casa. Foarte, foarte departe de Sam si Ada sau de orice alt ajutor.

- Grozav.  O sa mor aici, pe deasupra, si fara bluza!