Yours Truly ( Liam Payne Fanfiction )

15. Nicola

Athena's P.O.V.

Cand m-am trezit de dimineata pe salteaua pe care adormisem nu mai era nimeni. Mi-am deschis incet ochii, scanand camera. Nici urma de Liam. M-am ridicat usor in capul oaselor, luandu-mi telefonul si verificand ora. 7:05.

M-am ridicat de pe pat, observand ca totul era luat: lumanarile erau stinse, farfuriile si patura nu mai erau aici, singurele care ramasesera drept urme a serii ce tocmai o petrecusem cu el, erau bluza si sosetele lui care erau aranjate langa salte, si bolul de capsuni alaturi de frisca. Am coborat la etaj cu grija, intentionand sa intru in camera sa, dar am simtit racoarea ce m-a izbit in fata, si am tremurat scurt, ca apoi sa realizez ca usa balconului era deschisa. M-am apropiat de usa de sticla, observandu-l pe Liam care se sprijinea cu coatele de balustrada de piatra. Era cu spatele la mine, cu o pereche de papuci care il faceau sa para adorabil. Aparenta se oprea aici, pentru ca tot ce mai avea pe el erau pantalonii de aseara, nimic mai mult. Am tremurat scurt, apoi am tusit usor ca sa imi fac simtita prezenta. Liam se intoarse imediat curios, cu o tigara intre buze. L-am privit uimita:

- Fumezi ?

- Uneori.

- De ce ?

- Ma ajuta sa meditez, sa ma concentrez asupra a ceea ce am de facut.

Am intrat in balcon, venind langa el. El ma studia serios.

- Ti-e frig. De ce nu te-ai imbracat ?

- Abia ce m-am trezit, am venit sa te caut. Cand te-ai trezit?

- Cu o jumatate de ora in urma.

Am simtit schimbarea lui de atitudine si l-am intrebat:

- Esti ok ?

- Da.

Mi-am urcat o mana pe spatele sau gol, sarutandu-i unul dintre umeri. El tresari usor, apoi continua sa priveasca zapada alba.

- De cat timp stai aici ?

- De cateva minute.

I-am luat tigara din mana, iar el se intoarse catre mine atunci cand am tras un fum, lasandu-l sa imi inunde plamanii.

- Tu chiar fumezi?

Am ridicat indiferenta din umeri.

- Ma relaxeaza.

El aproba neincrezator.

- Du-te inauntru, Athena. Nu vreau sa racesti.

- Vii si tu ?

- In cinci minute.

I-am zambit si l-am sarutat scurt. Mari ochi, apoi imi raspunse la sarut. L-am privit in ochii aceia caprui care ma linisteau, si mi-am coborat mainile pe abdomenul sau. El zambi, si ma lipi de el intr-o imbratisare.

- Nu pot sa fiu suparat pe tine, sopti el.

Am banuit ca e suparat.

- Imi pare rau.

- Nu ai de ce. Nu e vina ta, ai ramas pur si simplu cu traume dupa experienta cu Sean. I-am fost atat de recunoscatoare ca nu a spus "dupa moarte lui Sean ", ca l-am sarutat iar.

- Nu spun ca nu imi placi, Liam. Mi-ai placut de prima data de cand te-am vazut, m-a fascinat tupeul tau aproape enervant, ba chiar ti-ai permis sa ma critici. Nimeni, in afara de Sean, nu asa direct cu mine. Si asta m-a uimit, m-a enervat, si m-a facut sa ma gandesc doar la tine de atunci.

El chicoti, stingandu-si tigara si ma prinse de mana, intrand pe holul lung si urcand iar in mansarda. M-am asezat pe saltea, iar Liam a adus bolul de capsuni si frisca, ranjind.