Yours Truly ( Liam Payne Fanfiction )

17. More than this

Am parcat masina neglijent in fata spitalului la cateva minute distanta. Intre timp, paramedicii si asistentii s-au repezit la ambulanta pentru a scoate targa cu corpul fara vlaga a lui Liam. Doar gandul la asta ma distrugea pe interior. Sa-l vad asa cum era acum, inconstient si ranit ma inducea intr-o moarte psihica. Harry m-a prins de mana si am intrat in cladire imediat dupa paramedicii care l-au luat cu ei in sala de urgente.

- Ar fi mai bine pentru pacient daca ati ramane aici, pe hol, spune unul dintre asistenti atunci cand eu am vrut sa intru cu el. Harry a aprobat, iar Lawrence intreba:

- Ne puteti tine la curent cu ceea ce se intampla?

El a aprobat zambindu-i cu admiratie, apoi intra in sala. Am ramas blocata, la doi metri distanta de usa inchisa care ma despartea de Liam. Harry aproape ca m-a tras spre un rand de scaune din sala de primire, unde m-a fortat sa ma asez. Law s-a asezat langa mine, imbratisandu-ma.

- Athena, sopteste el, o sa fie bine, nu te ingrijora. E o rana minora, Liam e puternic, o sa treaca peste asta.

M-am intors cu fata la el, amintindu-mi ca el a ramas inauntru in timp ce noi am fost tinuti afara.

- Ce s-a intamplat inauntru.

Ezita. Asta inseamna ca isi cantareste bine cuvintele. De ce dracu' isi cantareste cuvintele?

- I-au inspectat rana. Nu e exagerav de grava, reflectorul nu i-a atins craniul, doar l-a zdruncinat usor. Nu indeajuns incat sa fie vorba de o rana serioasa.

- Va avea nevoie de opratie? intreaba Harry.

- In opinia mea, nu. Doar de cateva zile de recuperare sub observatie medicala ca sa ne asiguram ca nu are urmari. Si cate un consult lunar in urmatoarele luni.

- Daca nu e grav, de ce e inconstient?

- Cred ca Liam si-a dat seama ca va fii lovit, dar nu a reusit sa se retraga la timp. Socul produs de informatie, plus craniul usor zdruncinat i-au produs starea de inconstienta.

Parea ca se straduieste serios sa vorbeasca intr-un limbaj normal, si nu in unul medical.

Am aprobat deodata cu Harry, si imediat dupa asta, usile glisante ale spitalului s-au deschis, iar Niall si Louis au venit in graba spre noi. Ne-am ridicat sa ii salutam, iar ochii mei s-au intalnit cu ai lui Niall, provocandu-mi un suspin. La cateva minute dupa ce am vorbit cu el, m-am oprit cu Harry. Niall ofta usor si ma trase intr-o imbratisare puternica, care m-a facut sa plang iar. Imbratisarea a fost una scurta, dar cand m-am intors spre blondul simpatic am zarit niste lacrimi care iesisera voia lui, si amenintau sa i se prelinga pe chip. A inchis ochii si s-a sters cu forta,nelasandu-le sa iasa. Harry l-a imbratisat si el pe Niall. M-am intors catre Louis cu lacrimi in ochi. M-a privit cateva secunde, apoi a oftat.

- Se pare ca nu pot fi insensibil cu o femeie, sopteste pentru el si se apropie de mine, imbratisandu-ma fara nici un advertisment. Am expirat uimita, dar nu m-a mai interesat de ceea ce se intampla in jurul meu. Am suspinat in imbratisarea cu Louis, care mi-a mangaiat spatele fara sa spuna un cuvant. Am stat asa cateva minute bune, apoi ne-am asezat pe scaune.

- Cum se simte? intreaba Niall.

- E inconstient, spun eu fara nici o expresie pe chip.

Louis a inchis ochii, lasandu-si capul in maini, iar Niall a pufnit frustrat. Cu siguranta le era frica de raspunsul meu.

- Cum... cum s-a intamplat asta? intreaba si Louis, inca ascunzandu-si fata in palme.

M-am uitat la Harry care era in dreapta mea. Niall era in stanga, iar langa el era Louis. Lawrence vorbea la telefon, in celalta parte a holului alb si lung. Harry ma privi inapoi, si am stiut ca o sa povestim impreuna ce s-a intamplat.