Nu-ti fie frica de ceea ce simti

Cap XXVIII- Decizii si vise mărețe

M-am trezit uitându-ma buimac spre tavan, ochii fiindu-mi acoperiți de o ceata subțire, probabil adormisem dupa mica mea joaca cu Britney. Am încercat sa ma ridic in capul oaselor însă ma simțeam atat de greu. M-am rostogolit in pat pana am ajuns pe marginea lui, reușind intr-un final sa ma dau jos. Cu picioarele goale, doar cu o pereche de pantaloni lungi trași pe mine in graba, pornesc spre bucătărie. Era liniște, foarte liniște chiar. Am deschis usa de la Bucătărie, însă nu era nimeni. M-am Așezat pe scaunul de lângă geam si mi-am întins mâna spre pachetul de țigări. Dau sa-mi iau una cand observ in interiorul lui un bilețel galben, îndoit de 3 ori si înghesuit printre țigări. Il iau împreuna cu o Țigara din apropierea lui, mi-o aprind si incep sa citesc cele câteva cuvinte scrise cu stiloul, cu un scris caligrafic si totuși, cu tente de scris de doctor sau viitor doctor.

"Ma vei găsi in locul in care Margo, Hazel Grace, Hugo, Santiago si alte mii de personaje imi țin companie.
-B"

Știam ca se afla in biblioteca, dar oare care dintre ele? Cea de la subsol sau cea de la ultimul etaj al clădirii? Am hotărât sa le investighez pe amândouă. Dar mai întâi trebuia sa ma schimb, asa ca mi-am stins Țigara in scrumiera, am pornit spre șifonier de unde mi-am luat o pereche de pantaloni de trening, un tricoul alb si o pereche de air max in picioare. Am dat sa ies din apartament, însă alt bilețel galben stătea lipit de usa, scris de aceeași persoana.

"Am uitat sa iti spun, priveliștea este absolut superba, totul este alb, ninge atat de încet, iar ceaiul este o adevarata splendoare pe o asemenea vreme.
-B"

Am inteles atunci. E la biblioteca de sus. Ies grăbit, încui usa si ma îndrept spre lift. Blocat la etajul 8. Nu aveam de gând sa-l aștept asa ca incep sa alerg pe scări pana ajung la etajul al 15lea, etajul unde se afla biblioteca. 5 etaje, nu erau multe, ajuns in biblioteca, in rotesc privirea in toate părțile încercând sa o gasesc. Nu erau multe persoane in acel loc, fiind aproape ora prânzului. Fac câțiva pași si imi aud telefonul sunând scurt, primisem un mesaj.

"Nu te mai învârti si hai spre geam, al treilea dupa dozatorul de cafea. Iar daca tot ajungi pana la dozator, iei si niste cafea? Cu lapte si doua pliculețe de zahăr. Multumesc."

Ma îndrept spre dozator, iau doua cafele mari cu lapte si pornesc spre o masa, pe care erau numai cărți, hârtii, pixuri si, scriind de zor, Britney.

"Cineva a ales biblioteca in locul biroului din camera?" O intreb amuzat, înfundându-i cafeaua.

"Pai da, nu aveam cum sa gasesc la tine ceea ce imi trebuie pentru examen." Imi spune, apoi oftează scurt.

Imi trag un scaun lângă ea si o privesc cum scrie. Imi amintea de mine in primul an de facultate, a trecut ceva timp de atunci.

"Cand ai examenul?" O intreb încercând sa fac Conversație.

"Săptămana viitoare si am o mulțime de invatat. Nu stiu cum sa ma mai împart sa pot sa le fac pe toate." Imi spune in timp ce continua sa scrie.

"Pot sa te ajut cu ceva? Orice." Ii spun, zâmbindu-i atunci cand își întoarce privirea spre mine.

"Faci tu pe "gospodina" pana termin cu sesiunea?" Spune amuzata.

"Daca asta te-ar ajuta, da." Ii spun începând sa chicotesc.

Am mai stat si am mai povestit in biblioteca, doua trei vorbe rătăcite printre doua trei fraze medicale. Oricine ne auzea vorbind putea spune ca suntem nebuni. Era amuzant sa-i auzi printre rânduri.

Trecuseră mai bine de 3 ore de cand stăteam in biblioteca. Nu l-am simțit cand a trecut, dar afara începea sa se intunece. Devenea atat de frumos afara.

"Brit..." O strig in șoaptă, sustrăgând-o de la scrisul ei.

"Sa nu-mi spui ca iti e somn." Ma cearta amuzata.

"Nu, in nici un caz. Mie sa-mi fie somn? Cred ca ai uitat cu cine vorbești." Ii spun începând sa chicotesc.

"Pai si atunci? Ai terminat de băut cafeaua?"

"Da, am terminat-o de ceva timp...ma gândeam...vrei sa mergem la o plimbare?"

"Cred ca glumești. Nu vezi cat am de invatat?"

"Jumătate de ora, ai nevoie de o pauza, lucrezi de mai bine de 5 ore."

"Off, bine, mergem, dar nu stam mai mult de jumătate de ora." Ma amenință amuzata.

O ajut sa își ducă materialele in camera, ne schimbam in ceva mai gros si mergem agale spre ieșirea din hotel. Lumina devenea din ce in ce mai slaba, lăsând sa se vadă cate o stea ratacita pe ici pe colo. Părăsim hotelul si mergem agale spre intrarea din parcul din apropiere. Era unul micuț, dar suficient de mare cat pentru o plimbare scurta. Mergeam unul lângă celălalt, fara sa spunem ceva, doar respiram si mergeam. Puteam sa aud atat Respirațiile mele cat si ale ei. Erau lent.

"Stii...ma gândeam..." Ii spun si fac o scurta pauza. Se uita la mine așteptând sa continui. "Mai stii cand ți-am spus ca aștept pana termini anul?"

"Da, imi amintesc." Spune si face o scurta pauza, oprindu-se din mers. "Vrei sa pleci?" Ma întreaba uimita.

"Nu...vreau sa ma înscriu la facultate."

"Poftim? Adică vrei sa-ți continui studiile?" Imi spune uimita. "Dar asta e minunat."

"Da...vreau sa le continui, doar ca...trebuie sa dau un examen la sfârșitul perioadelor de sesiune. Dar eu nu mai stiu mare lucru din materie...si..." Ma opresc din vorbit si ma așez pe prima banca pe care o vad, cea din apropiere.

"Haide, nu te descuraja, deja ai facut un pas imens, te-ai hotărât sa-ți continui studiile. Multi nu au curaj nici macar sa se gândească la asta, mai ales dupa ce au renunțat odata." Imi spune, așezându-se lângă mine. "E greu, nu a spus nimeni ca e usor, dar merita, merita orice fărâma de efort depusă. Crede-ma, oricât de imposibil ar părea, merita, iar imposibilul poate deveni posibil, doar daca ai voința, iar tu nu duci lipsa de asa ceva." Imi spune, privindu-ma si punându-si mana peste a mea.

"Dar Brit...e vorba de un semestru întreg de materie, recuperat in 3 saptamâni." Ii spun, in vocea mea simțindu-se teama. "Iar eu nu mai am materia...toate cărțile, toate notițele, absolut tot au ars..."

"Cum adică au ars? Damon, ce s-a întâmplat?" Ma întreaba socata.

"S-a întâmplat acum doua saptamâni, eram acasa...la fosta mea casa, unde stăteam cu..unde stăteam...m-am îmbătat din cauza lui Abby...am dat cu benzina in apartament...era si ea..." Ii spun apoi fac o pauza scurta cat sa-mi scot țigările si sa-mi aprind una. Trag adânc din Țigara, lăsând ca fumul gros sa-mi între in plămâni si apoi sa-l scot rapid. "A ars apartamentul, iar eu am ajuns in coma la spital." Ii spun, ultima parte mult mai încet.

Ma cuprinde usor cu brațele si nu imi mai spune nimic. Doar stăteam pe acea banca si ascultam, orice zgomot din jur, dar ascultam.

"Trecutul e trecut, nu mai poate fi adus înapoi, dar viitorul poate, prin ceea ce faci acum, in prezent, iar daca tu vrei sa-ți urmezi visul, nu iti poate sta nimeni in cale. Esti doar tu cu visul si visul cu tine, nimic altceva. Nici eu, nici Abby, nici Michael, nimeni, doar tu cu visul. Gândește-te la asta si la ce vrei sa faci." Imi spune si se ridica de pe banca.

Imi ridic privirea din pământ abia in momentul in care ii simt mana cum imi ciufulește parul si imi atrage privirea. Își ținea mana întinsa pentru a-mi arata din gesturi ca e timpul sa mergem.

Ii prind mana si ma ridic si eu, pornind înapoi spre hotel. Drumul părea mult mai scurt acum fata de momentul in care am pornit spre parc.

"Brit..." O intreb putin evitând.

"Spune."

"Mai ai manualele din anul II?"

"Sigur, sunt acasa. Daca vrei mergem sa le luam." Imi spune si imi zâmbește usor.

"Brit...ca sa nu ne mai complicam...adică la invatat si la carat ma refer...stii...ma gândeam...adică doar daca vrei...pot sa stau la tine? Doar pana ma liniștesc cu examenul si...dupa pot sa-mi caut alt loc unde sa stau. Adică nu vreau sa te deranjez sau chestii de genul asta..." Ii spun putin agitat.

"Nu ma deranjezi, iar daca vrei, poti sta la mine si dupa ce rezolvi cu examenul."