Nu-ti fie frica de ceea ce simti

Cap XXXI- Agonie si extaz

Dupa un drum liniștit cu masina, prin inima Berlinului, ajung la apartamentul in care stateam, cu Abby. Imi duc teancul de cărți in biroul meu si le așez pe masa. Sunt atat de multe, iar examenul se apropie cu pași repezi.

Le las si ies din birou, îndreptându-ma spre mica bucatarie amenajată. Scot pachetul de cafea si pun apa la fiert. Presimt ca va fi o noapte lunga. Inainte sa torn câteva lingurițe de cafea in apa care sta sa fiarbă, scot o cana si un plic cu ciocolata, pun apa si conținutul si ii fac lui Abby o ciocolata calda. Nu e in stilul meu sa ma comport in felul asta cu cineva, mai ales dupa trecutul pe care-l avem împreuna, dar pana se va naște "moștenitorul" familiei Steward, trebuie sa fac un sacrificiu. Dupa ce las ciocolata aburinda pe blat, torn pulberea de cafea in apa si amestec bine. Nu imi pun zahăr, sa fie cat mai tare. O torn intr-o ceașca si iau si ciocolata, apoi ma îndrept spre sufragerie. Acolo trebuie sa fie, având in vedere ca e becul aprins si se aude televizorul.

Intru in sufragerie si o surprind pe Abby cand ii întind ceașca.

"Sper sa iti placa." Ii spun scurt, apoi ma așez pe podea, langa canapea, urmărindu-i mișcările.

"Multumesc." Imi spune si cuprinde ceașca cu ambele mâini. "Nu trebuia sa te obosești sa faci asta." Imi spune putin abătută.

"Hei, poate ca am fost un bădăran atunci cand eram in liceu, dar asta nu înseamnă ca dupa 4 ani de zile nu m-am schimbat." Ii spun chicotind.

"Da, chiar ai fost un bădăran...dar.." Spune si face o pauza scurta. "Dar a fost frumos." Spune apoi, luând o gura din ciocolata.

"Da..." Spun si dau sa ma ridic de pe podea.

"Unde mergi?" Ma intreaba cu voce joasa.

"Ma duc sa invat pentru examen. Sunt in birou, in caz ca ma vei cauta." Ii spun si ii ciufulesc parul.

Ma îndrept spre birou, deschid usa, iau din biblioteca câteva foi si apoi ma așez pe scaun, începând sa conspectez, cu 4 cărți de anatomie deschise, un atlas cat marele zid chinezesc si o cana plină cu cafea.

Imi concentrez toata atenția spre lectura, conspecte si desene anatomice. Podeaua incepe sa se umple de hârtii mototolite si din loc in loc se puteau vedea si avioane de hârtie. Orele treceau si hârtiile scrise se adunau tot mai multe intr-un teanc.

Simt cum capul mi se lasă peste atlasul cu coperți cartonate si cum somnul ma cuprinde incet. Imi închid ochii pentru câteva clipe, însă a fost suficient cat sa adorm. Chiar daca anatomia nu este chiar cea mai buna perna, macar e accesibil in caz de nevoie.

In surdina aud niste pași mărunți, care se apropie de mine si pot distinge si o respiratie sacadata. Sigur visez, e imposibil sa nu visez, doar am adormit ca un nesimțit peste niste teancuri de cărți, care se presupune ca ar fi trebuit sa le invat in cel mult doua saptamâni.

Simt o mângâiere tremurândă peste umăr, apoi pe fata. Ma așez mai bine pe atlas, știind sigur ca visez. Aud un chicot micuț si apoi simt cum cineva ma cuprinde cu mâinile, intr-o îmbrățișare stângace. Ma încrunt si incerc sa-mi deschid ochii, însă ma blochez complet atunci cand, habar nu am de unde sau cum sau de ce, simt un sărut. Da, un sărut, unul la fel de stângaci ca si îmbrățisarea.

Ma foiesc putin atunci cand se încheie toata imaginea pe care o am in cap, însă ajung pe podea. Picasem de pe scaun. Imi frec ochii si incerc sa ma trezesc.

"Usor, tigrule. Sa nu te lovești." O aud pe Abby, apoi imi ridic privirea spre ea.

Era îmbrăcată doar cu lenjeria intimă si cu un tricou larg de-al meu. Ma uit buimac, apoi dau sa ma ridic. Ma prind cu mana de marginea biroului si ma așez înapoi pe scaun.