Nu-ti fie frica de ceea ce simti

Cap IX- Mai stii primul sarut?

Deși nu am vrut, in câteva clipe am adormit, uitând de Erik, de Dean si de toate cele întâmplate, in mintea mea zburând numai Abby, amânând atat de multă bucurie si caldura. Nu mai știam ce s-a întâmplat in ultima saptamana. Cred ca am fost mai mult mort decât viu, nu ca acum as fi mai zdravăn ca mai devreme. Tot ca un neputiincios ma simt, ca nu pot sa fac nimic fara ajutor si cel mai rau, ca ma simt ca si cum as tine-o pe Abby langa mine cu forța, simțind ca acum sta cu mine doar din mila. Nu, poate ca delirez din cauza rănilor, dar, nici varianta asta nu e exclusă, poate ca...nu, e imposibil...sau nu...daca ar fi fost trimisa sa stea cu mine doar ca sa-i spună lui Erik tot ce fac? Daca plecarea e de fapt o capcana? Nu, nu! Nu poate fi, e imposibil. O iubesc, nu m-ar trăda in halul asta, nu acum...sau poate ca...doar așteaptă momentul in care sa-mi înfigă un cuțit in inima si sa fie si Erik aici, savurând dulcea răzbunare pentru moartea lui Michael.

Am încercat sa ma ridic din pat, deși abdomenul ma durea îngrozitor de tare, iar Abby adormise peste mine, probabil ca am speriat-o cand am adormit fara sa-i mai spun vre-un cuvânt. I-am dat mana la o parte de pe pieptul meu, strambandu-ma putin din cauza durerii, m-am ridicat din pat si am încercat sa merg pana la bucatarie. Abdomenul ma făcea sa nu imi mai simt trupul, pașii si nici macar gândurile.

O pufnitura se auzi in sufragerie, cazusem, dărâmasem un scaun si am spart si un pahar. Stăteam întins pe podea, neputând sa ma ridic de durere.

"Erik, te urasc, diavol împielițat ce esti! Nenorocitul dracului!" Mi-am spus in gand, scrâșnind din dinți si încercând sa prind cu mana marginea canapelei ca sa pot sa ma ridic.

Abby veni in graba, dar rămase in tocul usii încremenită de spaima. Încerca sa se apropie incet de mine, insa lacrimile o copleșira si nu putea sa mai zică nimic. Imi prinse mana stanga si încerca sa ma ridice de pe podea.

"Iartă-ma ca te-am trezit, nu am vrut." I-am spus, lăsându-mi privirea in podea.

"Esti nebun? Trebuia sa ma trezești...nu vezi in ce stare esti? Abia poti sa te mai miști. De ce nu m-ai trezit? Stii bine ca nu pot sa dorm daca aud zgomote in jurul meu." Mi-a spus in timp ce ma așeza pe canapea.

"Da, nebun dupa tine, dar nu. Nu voiam sa te trezesc." I-am spus, prinzandu-i mana dreapta si sarutandu-i-o.

N-a mai zis nimic, ci s-a așezat langa mine, sarutandu-mi incet buzele. Isi puse mana dreapta peste fata mea si mangaindu-ma usor.

"Esti un prost." Mi-a spus atingandu-mi buzele cu degetele. "Dar esti al meu, orice ar fi."

Am privit-o zâmbind prostește. Chiar a spus ea asta? Oare chiar tine la mine la fel de mult cum tin eu la ea? Chiar nu joaca teatru, încercând sa-mi descifreze următoarele mișcări? Poate ca da, poate ca sunt eu mult prea paranoic si nu imi dau seama.

(+18)

M-am aplecat spre ea si am sărutat-o. Am inceput sa ma joc incet cu buzele ei moi, savurând fiecare clipa in care le simțeam cu totul ale mele. I-am prins mana stanga si am pus-o peste piciorul meu, continuând sa o mângâi incet cu cealalta pana am ajuns la elasticul pantalonilor scurți de pijama. I-am lasat buzelor un mic răgaz si mi-am indreptat privirea spre gâtul ei firav. Nu a mai fost atins de câteva zile, ii simțeam lipsa, o voiam chiar daca eram intr-o stare deplorabila si abia daca ma mai puteam misca. A intrat in jocul meu si si-a agățat degetele de capetele tricoului, ridicându-l incet, zgâriindu-mi incet abdomenul cu unghiile. Un junghi imi distrase atenția pentru o fracțiune de secunda, dar l-am ignorat, continuând sa cobor cu micile sărutări si mușcături spre cupa sutienului, trăgând incet de el. Abby scoase un mic tipat de placere, făcându-ma sa imi amintesc de trupul ei senzual, dansând deasupra mea, făcându-ma sa uit de mine, sa o vreau din ce in ce mai mult, făcându-ma chiar sa uit de durerile neînsemnate acum, fiind cuprins de un puternic val de adrenalina. Mi-am coborât mana atat de jos, încât puteam sa o simt, sa ii simt acel ceva ce era doar al meu, ce imi aparținea doar mie. Am mângâiat-o incet, scoțând de la ea sunete atat de plăcute pentru auzul meu, dar care ma excitau si ma făceau sa imi ies din minti.