Nu-ti fie frica de ceea ce simti

Cap VI- Abby, fugi!

Cu chiu cu vai s-a terminat si ziua asta de scoala. Cea mai plictisitoare dintre toate, dar macar am avut-o langa mine pe Abby. De restul chiar nu-mi mai pasa, de note, de profesorii care de cele mai multe ori am impresia ca isi bat joc de mine. Am luat-o in brate si am sărutat-o usor pe buzele ei moi si catifelate.

"Mergem acasa sau mai stam in oras?" Am întrebat-o muscand-o incet de lobul urechii.

"Acasa? Dar Erik a spus..."

"Nu-mi pasa ce a zis Erik, dar n-am zis unde acasa."

"Adica?"

"Adica, o sa vezi." I-am spus, luând-o de mana si mergând in pas alert spre o mașina din apropierea liceului. Am urcat amandoi in ea si am pornit spre ieșirea din oras.

"Unde mergem?"

"Vei vedea, nu mai e mult pana ajungem." I-am spus luându-mi o mana de pe volan si punând-o pe coapsa ei.

Am călcat accelerația, ajungând la 130km/h. Nu dura mult si am ajuns in fata unei cabanute pe marginea unui lac. M-am dat jos din mașina si i-am deschis portiera poftimd-o afara.

"Dupa tine, prințesa mea." I-am întins o mana, cuprinzând-o pe a ei si ridicând-o incet din masina.

Era destul de ciudat pentru mine sa vin aici. In ciuda celor intamplate aici, totuși voiam sa ii povestesc lui Abby o parte din trecutul meu.Nu voiam sa o sperii de la inceput, dar nici sa ii ascund ceea ce sunt tot restul timpului pe care-l voi petrece in compania ei.

"Deci...de ce am venit aici?" Ma intreba curioasa Abby cu o tenta de joaca in voce.

"Pai, ma gândeam...la ce ai spus acum câteva zile...legat de apelul de la Dean."

"Ce e cu el?"

"In acea zi ne-am certat destul de urat...iar apoi a venit si Erik...si nu am mai putut sa iti spun nimic despre mine...deși te-ai culcat cu mine, de doua ori...si ai avut încredere in mine ca nu te voi trada..."

"Am facut-o pentru ca am simțit ca...e ceva special la tine, chiar daca nici macar nu te cunoașteam. Nu stiu cum sa explic..."

"Nu trebuie sa explici nimic, eu sunt cel care trebuie sa dea explicații."

Am luat-o de mana si am intrat amandoi intr-o camera spatioasa, cu un birou de stejar in mijloc, iar in spatele un perete din sticla care oferea o priveliste superba spre grădina cu flori din spatele casei. I-am dat drumul la mana si m-am apropiat spre unul din pereti.

"Aseaza-te pe scaunul de la birou."

Abby s-a așezat si eu am tras de un colț al bibliotecii. Un scârțâit asurzitor se auzi câteva clipe. Am aprins becul din acea camera si m-am dat la o parte. Un dulap plin de armament de ultima generație, dar si aparatura GPS se vedeau in bătaia becului palid de acolo.

"Asta e doar o parte din jucăriile pe care le am. Nu vreau sa crezi ca sunt un criminal in serie care vrea doar sa-si violeze victimele ai apoi sa le arunce intr-un rau înghețat pentru a-si ascunde urmele. Toate astea sunt Moștenire de familie. Tatăl meu a fost cel mai temut om din oras ai din regiune, iar acum, i-am luat locul."

"Dar...de ce te comporti ca un adolescent normal?"

"Pentru ca nu vreau sa ies in evidentă si sa am in jurul meu doar persoane care stau doar pentru averea mea."

M-am apropiat de Abby. Era inca socata dupa cele spuse de mine mai devreme, dar voiam doar sa o calmez acum si sa nu ii mai ascund lucruri, chiar daca o iau incet. Am luat-o in brate, apoi m-am pus in genunchi in fata ei. I-am cuprins mainile intr-ale mele si i le-am sărutat incet, punându-le apoi in jurul fetei mele, simțindu-le ca o mangâiere calda si sincera a îngerului cu ochi albastri care m-a fermecat si m-a facut sa uit pentru un moment de lupta dintre mine si Erik, cel care nu ma vrea langa sora lui si știe si de ce, e acelasi motiv pentru care ma vrea intr-un singur loc, acoperit de un morman de pământ, fara cale de scăpare.

Deodată, de afara de auzi un zgomot de arma si apoi alarma de la mașina.

"Trebuie sa pleci de aici." I-am spus, ridicându-ma si scotand telefonul din buzunar, trimițându-i lui Dean un mesaj de urgenta ca sa vina la cabana.

"Ce s-a întâmplat?"

"Nu e timp de explicatii, trebuie sa pleci acum, Dean ajunge imediat."

Am luat o arma din dulap si un set de gloante si am excortat-o pe Abby pana la mașina in care aștepta Dean.

"Du-o acasa si asigura paza in jur câteva zile!" I-am spus, deschizandu-i portiera lui Abby si sarutand-o usor pe obraz. "Te iubesc, ai grija îngerule cu ochi albastri."

M-am dus inapoi in casa, cercetată fiecare particica. Din cand in cand se auzeam câteva râsete, dar nu-mi puteam sa seama de unde se aude. In spatele meu se auzi un geam spargandu-se apoi un sunet de arma încărcată, apropiindu-se de ceafa mea.

"Lasa arma sau iti lasi viata." Spuse o voce din spatele meu apropiind teava pistolului pana imi atinse ceafa.

Am lasat incet pistolul si mi-am ridicat mainile in semn ca ma predau. Personajul isi dezlipi pistolul de mine, iar eu, profitând de asta, m-am întors si i-am atintit arma fix in mijlocul fruntii. Proasta idee, un grup de bărbați bine înarmați au făcut un cerc in jurul meu îndreptând armele spre mine.

"Inca nu te-ai invatat minte ca nu poti fi cu un pas înaintea mea, dobitocule?" Mi-a spus bărbatul din fata mea ranjind malefic.

"Erik?!" Am exclamat uimit, dar nu am mai putut sa spun ceva, fiind înconjurat de o mare neagra, sunetul începând sa fie din ce in ce mai scăzut, iar eu, prabusindu-ma pe podeaua de lemn, cu o durere profunda in zona tamplei. Brusc, totul devenise negru in jurul meu si nu mai puteam sa aud sau sa vad absolut nimic, nici macar sa ma mai mișc nu puteam. De ce Erik? Ce vrea el de la mine acum? Parca trecuse peste faptul ca a trebuit sa-si vadă cel mai bun prieten zacand in fata lui intr-o balta de sânge.